Apa curge de sus în jos. Niciodată invers!

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Dorel de la Guvern a primit toate informațiile necesare încă cu luni în urmă privind pericolul scăderii în exces a debitului Dunării și, de asemenea, în ceea ce privește situația energetică a României. Dar nu a acționat decât în ultimul moment și a făcut-o total anapoda. A pornit, probabil, de la prejudecata că apa poate să curgă de jos în sus. Iar acum se pregătește pentru a lua din nou decizii greșite.

Este de acum un lucru arhicunoscut faptul că dintre cele 15 hidrocentrale de pe Dunăre care funcționează în baza lacurilor de acumulare, tot atâtea la număr, 14 se află pe teritoriul Germaniei și Austriei. Pentru a funcționa, acestea stochează mari cantități de apă pe seama debitului Dunării din aval. Principiul solidarității europene nu funcționează dacă nu este implementat și, cu atât mai puțin, dacă România nu solicită la timp celor două state, Germania și Austria, pentru a evita închiderea celor două reactoare nucleare de la Cernavodă, să stocheze în această perioadă ceva mai puțină cantitate de apă în lacurile lor de acumulare. Dacă nu ceri, nu ți se dă. Chit că Germania și Austria nu prea sunt dispuse să facă sacrificii pentru România. Dar partea cu adevărat gravă și condamnabilă este că Guvernul Bolojan nu a făcut nici măcar o tentativă în acest sens. Și dacă nu pleacă apă de sus, este firesc să nu ajungă jos. Timp a fost suficient. În medie, în perioada de vară și în absența unor viituri, apa care pleacă din Austria poate ajunge la Porțile de Fier în 2-4 săptămâni. Și în 3-5 săptămâni, cea din Germania. Dar apa nu a plecat pentru că Dorel de la Guvernul României nu a solicitat acest lucru.

Întrucât am distrus o bună parte din capacitățile industriale ale României, dându-le la fier vechi, avem astăzi un consum de energie electrică mult mai mic decât în trecut. Și consumul casnic este mai mic decât în alte state, raportat la numărul de locuitori, întrucât o bună parte dintre români nu au aparatura necesară pentru un trai decent. Cu toate astea, dacă înainte de decembrie 1989 aveam un consum semnificativ mai mare decât avem acum, beneficiam și de un surplus de energie. Astăzi, consumăm zilnic 7.000 de megawați, dintre care, în special seara, ne lipsesc 1.700 de megawați, pe care suntem nevoiți să-i importăm, grație lui Dorel, la prețuri mult mai mari decât prețul pieței. Elocvent în acest sens este exemplul energiei pe care o vindem pe parcursul zilei Bulgariei la un preț de 40 de ori mai mic decât cel la care importăm aceeași cantitate seara. Motivul este că degeaba am instalat atât de multe panouri fotovoltaice dacă nu ne-am învrednicit să construim o fabrică dedicată producției de baterii de stocare. Degeaba avem hidrocentrale dacă nu ne-a dat prin cap, așa cum procedează alte state, ca surplusul de energie din timpul zilei să îl utilizăm pentru a urca apa în lacuri de acumulare care, pe parcursul nopții, să ne asigure necesarul de curent electric.

Dorel de la Guvern, cu echipa sa de Doreli, a inițiat în ultimele zile un veritabil circ mediatic prin care, prin dinamitarea unei stânci și apoi prin „scufundarea controlată” a unor barje care nici până azi nu se știe proprietatea cui sunt, să crească debitul Dunării suficient de mult pentru a nu fi nevoiți să oprim și cel de-al doilea reactor nuclear de la Cernavodă, care ne oferă constant 10% din necesarul de energie electrică al României. Și, așa cum era de așteptat, această operațiune pompieristică nu numai că a eșuat, dar s-a transformat în contrariul ei. Barjele au fost deviate, probabil că s-au și răsturnat, și, în loc să dirijeze mai multă apă spre Cernavodă, împiedică în prezent și fluxul — atât cât era —, astfel încât al doilea reactor va fi și el închis.

După care, același Dorel, care continuă, contrar deciziei Parlamentului, să rămână la Guvern, va lua decizia de a închide capacități industriale, capacități care asigură necesarul pentru comerț și servicii, precum și pentru a reduce dramatic consumul casnic. Dar și aici posibilitățile sunt, în mod realist, limitate, iar deciziile greșite ne vor costa extrem de scump. Ca să fim bine înțeleși, cei mai mari patru consumatori de energie electrică sunt Alro Slatina, Liberty Galați, Petromidia și combinatele de ciment. Închiderea acestora generează, în plan economic, pierderi uriașe. Există pur și simplu capacități industriale, precum și cele din domeniul comerțului și serviciilor, ca să nu mai vorbim de spitale, care nu pot fi oprite. Și astfel, regret nespus să-i anunț pe cei care citesc acest editorial că Dorel de la Guvern își va încrunta sprâncenele și va restricționa dramatic consumul casnic, care este de 2.000-2.800 de megawați. Adică circa o treime din consumul total. Noaptea minții va lăsa casele în întuneric.