Autoritățile ucrainene blochează înregistrarea Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina. Guvernul României și președintele Nicușor Dan tac asurzitor!

Biserica Ortodoxă a Ucrainei, recent înființată, pare să desfășoare o campanie ostilă împotriva comunității ortodoxe române din ţara vecină. În urmă cu câteva săptămâni, aceasta a fost zguduită de un incident grav: pe 17 iunie 2025, zeci de tineri, unii mascați, au pătruns într-un lăcaș de cult frecventat și de preoți români, atacând mai mulți clerici. Actul de violență survine în contextul în care trei organizații religioase românești din Ucraina încearcă, de luni bune, să înregistreze o asociație care să permită afilierea comunităților românești la Biserica Ortodoxă Română. Autoritățile de la Kiev nu au emis un refuz oficial, dar tergiversează procedura: nu oferă niciun răspuns clar, blocând astfel demersul prin tăcere. Pentru a înţelege mai bine fenomenul l-am contactat pe Eugen Pătraş, iniţiatorul constituirii Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina, care a primit o interdicţie de a pătrunde pe teritoriul statului ucrainean pe o perioadă de trei ani. Am vorbit, de asemenea, şi cu IPS Andrei Andreicuţ, mitropolitul Clujului, pentru a afla demersurile făcute de BOR în această direcţie, potrivit gazetadecluj.ro.

Războiul dintre Biserica Ortodoxă a Ucrainei şi Biserica Ortodoxa Ucraineană se răsfrânge asupra comunităţilor româneşti

Agresorii ar fi acționat în favoarea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOU), structură religioasă declarată autocefală în 2018 și sprijinită în prezent de statul ucrainean, potrivit declarațiilor unor reprezentanți ai comunităților românești din Ucraina, citate de publicaţia Europa Liberă.

Biserica Ortodoxă a Ucrainei (în ucraineană: Православна церква України, Pravoslavna tserkva Ukrainy) este o Biserică Ortodoxă din Ucraina, recunoscută ca autocefală de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, cu care se află în comuniune. Conducătorul său este mitropolitul Epifanie Dumenko.

Potrivit unui sondaj realizat în 2016 de Academia de Științe a Ucrainei, aproximativ 45,7% dintre ucraineni se declarau membri ai acestei biserici. Structura religioasă actuală a fost constituită pe 15 decembrie 2018, în urma unui sinod desfășurat la Catedrala Sfânta Sofia din Kiev, prin reunirea Bisericii Ortodoxe Ucrainene Autocefale, a Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Kievului și a unor grupări desprinse din Biserica Ortodoxă Ucraineană aflată sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei. Se estimează că Biserica are în prezent aproximativ 20 de milioane de credincioși. Autocefalia Bisericii Ortodoxe a Ucrainei este recunoscută, pe lângă Constantinopol, și de Patriarhia Alexandriei, Biserica Ciprului și Biserica Greciei.

Românii ortodocşi, ignoraţi de autorităţile ucrainene

Încă din 28 august 2024, trei organizații religioase românești au depus o cerere pentru înregistrarea oficială a asociației „Biserica Ortodoxă Română din Ucraina”, pe care o înființaseră anterior. Scopul acesteia este de a permite comunităților ortodoxe românești din Ucraina, care doresc acest lucru, să revină sub autoritatea Patriarhiei BOR, așa cum se întâmpla înainte de cel de-al Doilea Război Mondial.

Inițiatorii subliniază că demersul respectă atât drepturile fundamentale privind libertatea religioasă, cât și legislația ucraineană în vigoare. Cu toate acestea, procesul de înregistrare este tergiversat de autoritățile ucrainene, care, până în prezent, nu au oferit un răspuns clar.

Reprezentanții celor trei organizații religioase care au cerut înregistrarea Asociației BOR de pe teritoriul ucrainean au trimis pe 20 iunie 2025 un memoriu președintelui Nicușor Dan, însă nu au primit încă niciun răspuns.

L-am contactat pe Eugen Pătraş, iniţiatorul constituirii Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina, pentru a ne oferi mai multe detalii despre acest conflict în care a fost târâtă comunitatea românească:

„În principiu, asta e catedrala din Nordul Bucovinei, din Cernăuți, cu construcția care a început la 1844 și este scris asta pe frontispiciu: AD, adică Anul Domnului 1844, sfințită ceva mai târziu, în anul 1864 şi începută în 1844, deci două decenii. Și tot pe frontispiciu care este înscris în limba română cu caractere chirilice, unul în trei postasuri Dumnezeu.

Acum ce s-a întâmplat? Cunoști, probabil, lupta între bisericile de acolo, o biserică ortodoxă ucraineană cea de care aparțin și parohiile românești, 130 la număr. Și, pe de altă parte, nou înființata biserică, din 2018, care a obținut tomosul de la Bartolomeu în 2019. Și, acum, această autocefală este susținută de autoritățile de stat. Din plin.

Și, sigur că o nouă biserică susținută de stat, pentru că statul vrea să aibă sub control noua biserică, ajută noua biserică să cucerească, să zic așa, lăcașurile țintă.

Și atunci, prin februarie, sper să nu greșesc, nu știu data exactă, dar poate fi găsită pe internet, o adunare stradală, absolut ad hoc, improvizată, convocată chiar în spatele catedralei, dar care n-au nimic cu oamenii aia, cu catedrala, a decis trecerea catedralei la Biserica Ortodoxă Ucraineană, deci cea care a existat până acum, și calificată ca fiind promoscovită, la biserica autocefală.

Tot atunci au fost preluate, practic, încă două biserici, din Cernăuți, care au fost construite, de fapt, în perioada românească, în perioada interbelică, în anii 30. Ceea ce atestă și niște înscrisuri deasupra intrării la acele biserici: biserica Sfântului Nicolae, unde își are sediul și mitropolia Bucovinei, și a doua, fiind Petru și Pavel, pe strada Sărușnețului.

Adică niște oameni, așa cum ne-am adunat noi, undeva pe o tolocă, cum se spune la noi, și hai să luăm bisericile X, Y, Z. Și acum au venit, în 17 iunie, un grup de, noi le spunem, bătăuși, că sunt chiar bătăuși, tineri, cu cagule. Deci tineri, între 18-25 de ani, au venit cu vreo două sau trei autobuze, acolo au intrat pe poarta catedralei și au luat la bătaie în stânga și în dreapta, pe toți pe care i-au găsit acolo.

Și asta se vede foarte clar de pe filmările video, de pe camerele care sunt instalate acolo, în jurul catedralei și în interiorul catedralei. Cred că, a văzut toată lumea. Deci pur și simplu niște bătăuși.

Iar autoritățile, la un moment dat, când nu e clar dacă reușesc oamenii să-și apere catedrala sau nu, primarul a și felicitat cu prima slujbă în limba ucraineană, același lucru a făcut-o și episcopul autocefal, să felicite pe toată lumea cu prima slujbă în limba ucraineană, ori ăia erau niște tineri bătăuși care nu aveau nici în clin, nici în mânecă cu prima slujbă în limba ucraineană.

Și s-a adunat toată lumea din satele din jur, cu precizarea că acolo nu sunt doar români. Sunt câțiva români, dar sunt și ucraineni. Deci se ține slujbă parțial în limba română, mai puțin, pentru că și românii chiar în orașul Cernăuţi sunt mai puțini, dar se ține și în ucraineană, în slavonă veche. Iar lumea a reușit să-și apere catedrala. Deci nu se poate, abuzurile astea…

Iar mai recent, unul dintre liderii care a condus toată operațiunea asta, să-i zicem specială, de acaparare a catedralei, a fost decorat chiar de Zelenski, cu o medalie. Care este, de fapt, unchiul lui Epifanii, mitropolitul autocefal de la Kiev. Deci sunt multe de spus aici”, a declarat Eugen Patraşu.

Am continuat întrebându-l pe avocatul Patraşu dacă au primit vreun răspuns la memoriul adresat preşedintelui Nicuşor Dan

„Nu, încă n-am primit niciun răspuns. După cum n-am primit niciun răspuns de la alte instituții, le-am adresat și Guvernului, cu Ministerul de Externe, deocamdată nu. Vom persevera, vom insista, pentru că e o chestiune de interes major, a unei comunități existențiale. După ce ni s-au luat ucrainizat o bună parte dintre școli, acum se vrea să se intre și în biserică.

Deci avem articolul 7 din Constituția României, care spune că statul român se angajează să apere drepturile lingvistice, inclusiv religioase, ale comunităților de români din afara țării. Așteptăm implicarea și statului român mai activă, pentru că și tratatul dintre Ucraina și România, prevede asta, la articolul 13, alineatul 6, dacă citești, despre libertatea religioasă și asocierea religioasă.

Deci noi așteptăm deja de mult de 10 luni de zile înregistrarea asociației noastre Biserica Ortodoxă Română din Ucraina, ceea ce nu este corect. Adică nu ni se spune când. Dosarul este complet și pur și simplu nu vor să îl înregistreze.

Asta este democrație? Nu avem niciun răspuns, ei tot tergiversează. Noi toți spunem, domnule, au trecut atâtea luni din calendar. Și toți le trimitem memorii: dați-ne un răspuns, care-i soluția.

Și ei tot spun că se consultă cu experți, dar, de fapt, pun într-o legătură directă înregistrarea cu recunoașterea de către Biserica Ortodoxă Română a bisericii autocefale. Una-i una și alta-i alta. Sunt două lucruri total diferite. Una ține de legislația Ucrainei de acolo, în ceea ce privește înregistrarea asociației noastre și, cu totul altceva, este relația dintre biserici, care se bazează pe niște canoane și pe care noi nu le putem influența şi nici nu vrem. Nu avem puterea asta și nici nu avem cum. Adică nu poți pune într-o legătură una cu alta. N-are cum. Sunt două lucruri total diferite”, a declarat Eugen Patraş pentru Gazeta de Cluj.

L-am contactat, de asemenea, pe IPS Andrei Andreicuţ pentru un punct de vedere:

„Să știți că nu sunt informat cu toate amănuntele legate de ceea ce s-a petrecut. Vreau să vă spun, însă, că din partea Bisericii noastre din țară, a Sfântului Sinod de la București, există dorința pentru o Biserică Ortodoxă Românească acolo, în Ucraina, care să-și aibă rostul și legătura ei cu Patriarhia Română. Am înțeles.

Nu s-a realizat încă. Nu știu ce reticențe sunt acolo, deși noi, românii, suntem foarte binevoitori față de Ucraina, mai ales acum, cu necazurile, cu războiul. Am dat și ajutoare, ajutăm cât putem.

Nu știu despre întâmplarea nefericită care a fost acolo, însă gândul nostru este ca acolo să se formeze o unitate ortodoxă românească, care să se țină de noi, de Patriarhia Bucureștilor. Am înțeles.

Știți, ucrainenii din România, datorită și înțelegerii Sfântului Sinod, sunt foarte bine organizați, au un vicariat la Sighetul Marmației și au o viață religioasă normală și bine pusă la punct”, a declarat IPS Andrei Andreicuţ pentru Gazeta de Cluj.