Avem o mare. Ce facem cu ea?

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Războiul ruso-ucrainean s-a extins și în Marea Neagră. Care, în absența implicării Turciei, s-a transformat în lac rusesc. Cum procedăm? Cum ne apărăm în viitor porturile și celelalte facilități de pe litoral? Cum ne apărăm perimetrele de gaze naturale din platforma continentală? Devenim proactivi?

În 2016, președintele Klaus Iohannis, probabil nu de capul lui, a lansat un balon de încercare. Pornind de la premiza că flota militară a Federației Ruse, care la acea dată număra 50 de nave și patru submarine, depășește capacitatea flotei Turciei, Klaus Iohannis a propus acestui stat ca, împreună cu România și Bulgaria, să creeze o flotă unită. Care, la o adică, să-l împiedice pe Putin să-și mai facă de cap. Ankara nu a reacționat în niciun fel. În schimb Boiko Borisov, fostul premier bulgar, a dat o replică memorabilă. Și anume că preferă să vadă veliere pe Marea Neagră și nu nave de război. Dar astăzi suntem într-o nouă realitate. Războiul s-a extins literalmente în Marea Neagră. Iar statele riverane, cu excepția Federației Ruse, sunt victime potențiale. În prezent Rusia nu mai dispune de cele 50 de nave, ci doar de 30. Chiar dacă România are o flotă militară de tot râsul, în combinație cu Turcia și cu Bulgaria ar putea depăși potențialul flotei ruse. Dar asta înseamnă ca trei state NATO să se asocieze pentru ca, la nevoie, să intervină militar împotriva Federației Ruse. Cu alte cuvinte, să aducă NATO în stare de război.

Conform Convenției de la Montreux, semnată în 1936, statele neriverane nu au dreptul să staționeze cu nave militare în Marea Neagră mai mult de 21 de zile. Și, începând de la 24 februarie 2022, Turcia, care este garantul acestei convenții, sub pretextul cât se poate de real că în zonă a fost declanșată o stare de război, a interzis cu desăvârșire accesul navelor de război ale neriveranilor. După cum se știe, Turcia poate decide asupra accesului sau non-accesului prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. Implicit însă, o asemenea decizie favorizează Federația Rusă, dar asigură în schimb o relativă stabilitate în Marea Neagră, nepermițând o acumulare periculoasă de forțe militare.

Așa stând lucrurile, singura soluție rațională pentru România este să-și întărească în mod semnificativ propriile capacități militare la Marea Neagră. România nu poate iniția și nu poate susține un demers ca cel din 2016, nici chiar dacă este împinsă în față de Washington, ca piesă de sacrificiu. Nu trebuie să cădem într-o asemenea capcană. Și chiar dacă noi ne-am lăsa luați de val, Turcia și Bulgaria vor continua să reacționeze prudent și rațional.

Dar care este totuși soluția pentru a nu-i mai permite lui Vladimir Putin să-și facă de cap în Marea Neagră? Cine a încheiat o convenție, o poate și desface. Prin urmare, marile puteri care au decis ceea e au decis atunci când, în 1936, au conceput Convenția de la Montreux, se pot întruni, pot anula ceea ce au hotărât atunci, în baza considerentului că Rusia nu respectă dreptul celorlalți riverani și, în consecință, se poate ajunge fără a mai încălca vreun tratat internațional în situația în care NATO să intre în Marea Neagră cu o flotă militară semnificativă. Care ar garanta și comerțul liber, și securitatea riveranilor. Orice altceva reprezintă o simplă și periculoasă aventură politică. Și militară.