O mamă din Suceava nu și-a putut lua acasă fiul de 11 ani, deși a obținut o hotărâre judecătorească executorie.
Un caz de o gravitate aparte în materia drepturilor familiei și a protecției minorilor a ieșit la iveală în județul Suceava. În ciuda obținerii unei decizii judecătorești executorii, o mamă s-a văzut în imposibilitatea de a-și aduce copilul acasă, după ce intervenția autorităților responsabile s-a oprit la constatarea refuzului exprimat de minor. Situația scoate în evidență o falie adâncă între hotărârile emise de instanțele de judecată și capacitatea operațională a instituțiilor de a le pune în aplicare.
Contextul juridic și premierele stabilite de instanță privind acest ordin de protecție Suceava copil
Procesul derulat la Judecătoria Suceava s-a finalizat marți, 29 septembrie, când instanța a admis cererea de emitere a unui ordin de protecție în favoarea băiatului în vârstă de 11 ani, elev în clasa a V-a. Temeiul principal al deciziei l-a constituit demonstrarea existenței unui proces profund de înstrăinare părintească, privită ca formă a violenței psihologice, decizia reprezentând o premieră la nivelul județului Suceava.
Instanța a stabilit încredințarea minorului către mamă și stabilirea reședinței la domiciliul acesteia pentru o perioadă de 12 luni. Deși sentința poate fi atacată cu apel în termen de 3 zile, legea prevede că aceasta este executorie și trebuie aplicată de îndată. Pe lângă schimbarea domiciliului copilului, pârâții din dosar — tatăl și bunica paternă — au fost obligați să urmeze ședințe lunare de consiliere psihologică. Judecătoria Suceava le-a atras în mod expres atenția pârâților că încălcarea obligațiilor din ordin constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești.
Intervenția eșuată de la domiciliul bunicii și reacția avocatului
În baza hotărârii judecătorești, o echipă formată din polițiști și reprezentanți ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) s-a deplasat marți seară la locuința bunicii paterne, unde se afla minorul. Cu toate că echipele au rămas în locuință timp de aproximativ trei ore și au purtat discuții inclusiv cu bunica paternă, acțiunea s-a încheiat fără ca băiatul să fie predat mamei, conform monitorulsv.ro.
Avocatul sucevean Tudor Florea, reprezentantul legal al mamei, a criticat dur modul în care autoritățile au gestionat punerea în executare a hotărârii, arătând că intervenția s-a blocat exact în fața simptomelor de violență psihologică identificate de instanță. Avocatul a descris situația la care a fost martor:
„La numai câteva ore de la decizia instanței, punerea efectivă în executare a hotărârii s-a oprit în fața aceluiași refuz al copilului care constituise, în esență, unul dintre efectele violenței psihologice pentru care ordinul fusese emis. În această seară am asistat la una dintre cele mai greu de explicat situații pe care le poate produce întâlnirea dintre o hotărâre judecătorească executorie și incapacitatea instituțiilor, respective Poliției, chemate să o pună în executare. Cu numai câteva ore înainte, o instanță de judecată admisese cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată în favoarea unui minor, după un proces în care au fost administrate probe ample privind existența unui proces de înstrăinare părintească. Instanța a dispus încredințarea copilului mamei pentru o perioadă de 12 luni, a stabilit reședința minorului la aceasta și a obligat persoanele împotriva cărora a fost emis ordinul să urmeze consiliere psihologică.
Marți seară, organele de poliție, împreună cu reprezentanți ai DGASPC, s-au deplasat la domiciliul în care se afla minorul pentru punerea în executare a măsurilor dispuse. Au intrat în locuință, au rămas acolo aproximativ trei ore și au purtat discuții inclusiv cu bunica paternă, una dintre persoanele împotriva cărora ordinul de protecție fusese emis. După aproximativ trei ore, copilul nu a fost predat mamei.
Explicația oferită este, în opinia noastră, de o graviditate instituțională aparte. Ni s-a comunicat că polițistul nu poate încredința copilul mamei, deoarece instanța este cea care a dispus încredințarea, iar poliția nu ar putea face altceva decât să constate situația existentă. Dacă aceasta este într-adevăr interpretarea pe care autoritatea însărcinată cu punerea în executare o dă hotărârii, atunci problema nu mai privește doar o mamă și copilul ei. Privește însăși eficiența protecției judiciare oferite victimelor violenței domestice”.
Lipsa de eficiență a sistemului după cinci ani de demersuri juridice
Eșecul punerii în aplicare a ordinului vine după mai bine de cinci ani în care mama a parcurs toate etapele administrative și judiciare — de la evaluări psihologice și sesizări la DGASPC, până la procese și executări silite — pentru a menține legătura cu fiul ei.
Subliniind că executarea nu trebuie realizată prin metode brutale sau prin traumatizarea suplimentară a minorului, apărarea atrage atenția că pasivitatea instituțională anulează rolul de protecție al deciziilor judecătorești:
„Nimeni nu susține că executarea unei asemenea hotărâri trebuie făcută brutal, prin traumatizarea suplimentară a copilului. Tocmai pentru că este vorba despre un minor, intervenția trebuie realizată profesionist, cu participarea specialiștilor DGASPC și cu toate măsurile necesare pentru protejarea sa emoțională. Dar protejarea copilului nu poate fi confundată cu neexecutarea hotărârii care a fost pronunțată tocmai pentru protejarea lui. O discuție de trei ore în locuința în care minorul a trăit până atunci, purtată în prezența ori în proximitatea adulților împotriva cărora ordinul tocmai fusese emis, urmată de constatarea că minorul nu vrea, nu poate deveni substitutul executării unei măsuri dispuse de instanță”.
Cazul rămâne deschis, iar reprezentanții legali solicită o revizuire urgentă a procedurilor de intervenție din partea structurilor de poliție și protecție a copilului pentru asigurarea respectării legii.