Povestea Bunicii Ana pare desprinsă dintr-un roman, dar este cât se poate de reală. La 101 ani, femeia este considerată cea mai vârstnică barista din lume și continuă să muncească zi de zi, cu aceeași pasiune cu care a făcut-o toată viața. În fiecare dimineață, la ora 7 fix, ridică obloanele cafenelei sale, iar seara, după ce ultimul client a plecat, închide ușa.
Programul la cafenea diferă în funcție de anotimp: iarna termină la ora 18.00, iar primăvara și vara rămâne deschisă până la 21.00.
De peste 70 de ani bunica Ana este barista
De mai bine de șapte decenii, cafeneaua Bunicii Ana a devenit un loc de întâlnire, un colț de comunitate și un spațiu unde poveștile oamenilor se împletesc cu aroma de cafea. Ultima vacanță pe care și-a permis-o a fost în 1950, iar de atunci nu a mai lipsit nicio zi de la muncă.
„Nu există niciun secret al longevității. Fac asta pentru că îmi place. Îmi place să fiu printre oameni, asta este viața mea. Am mâncat mereu foarte puțin, așa m-am obișnuit. Nu am fost geloasă și nici invidioasă pe nimeni. Sunt liniștită în interiorul meu. Fericirea? Eu cred că nu există. Există doar liniștea sufletului”, spune ea cu o seninătate greu de găsit la alții.
Deși are o vârstă impresionantă, ritmul ei de muncă este de necrezut. „În fiecare dimineață ceea ce mă pasionează este să deschid cafeneaua. Oamenii sunt motivul meu. Îmi place foarte mult ceea ce fac. Nu simt oboseala. Este o muncă ce presupune multe sacrificii, fără sărbători, fără vacanțe. Deschid inclusiv de Crăciun sau Paște. Mereu, mereu. Nu îmi iau nicio zi liberă pentru că atunci încep să devin melancolică”, povestește Bunica Ana.
Bunica Ana nu mai consumă cafea de la 45 de ani
Ceea ce surprinde pe mulți este faptul că, deși a servit milioane de cafele de-a lungul vieții, ea nu mai bea cafea de peste jumătate de secol.
„Am băut cafea în tinerețe, până la 45 de ani. Apoi mi-am dat seama că îmi crește tensiunea și m-am oprit. Acum nu mai beau deloc. Nu există cafeaua perfectă. Există doar bucuria oamenilor care o savurează. Eu mă bucur prin ei.”
Chiar și la peste un secol de viață, Ana spune că nu simte povara vârstei. „Nu simt că am 100 de ani. Nu simt pentru că sunt surdă”, glumește ea, cu un zâmbet larg.
Când este întrebată dacă ar schimba ceva din trecut, răspunsul vine repede: „Aș face aceleași alegeri dacă aș da timpul înapoi. Îmi place totul. Îmi place viața mea, îmi place să fiu activă, îmi place să fiu în preajma oamenilor. Ei mă fac să merg mai departe.”
Clientela o adoră, iar localnicii spun despre ea că este „o bomboană de femeie, o femeie cu o energie rară, care a transformat munca într-un stil de viață și care demonstrează zi de zi că pasiunea și liniștea sufletului sunt cel mai bun elixir al tinereții.
Astfel, Bunica Ana nu este doar un fenomen unic în lume, ci și o lecție vie pentru toți cei care cred că vârsta este o piedică. La 101 ani, continuă să muncească 10-12 ore pe zi, să nu rateze nici măcar o sărbătoare și să fie dovada vie că dragostea pentru oameni și pentru ceea ce faci poate învinge timpul.