Cât de mic poate fi colesterolul „rău”? 10 mituri demontate de cele mai noi dovezi științifice

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Colesterolul este adesea privit ca un „dușman”, însă, în realitate, este o substanță esențială pentru organism. El intră în structura membranelor celulare, participă la producerea unor hormoni, a vitaminei D și a acizilor biliari, necesari digestiei grăsimilor. Problema nu este existența acestuia, ci modul în care este transportat și cantitatea care circulă în sânge. Deoarece colesterolul nu se dizolvă în sânge, organismul îl transportă cu ajutorul unor particule care se numesc lipoproteine. Dintre acestea, LDL-colesterolul este cunoscut drept „colesterolul rău”, deoarece poate pătrunde în peretele arterelor și poate contribui la formarea plăcilor de aterom. În timp, aceste depozite îngustează vasele de sânge și cresc riscul de infarct miocardic, accident vascular cerebral și alte boli cardiovasculare.

În schimb, HDL-colesterolul, denumit frecvent „colesterolul bun”, are un rol protector. El ajută la transportul excesului de colesterol din țesuturi și din pereții vaselor de sânge înapoi către ficat, unde acesta poate fi eliminat sau reutilizat.

Numeroase studii au demonstrat că reducerea LDL-colesterolului scade semnificativ riscul de evenimente cardiovasculare. Totuși, odată cu apariția unor tratamente din ce în ce mai eficiente, capabile să reducă LDL-ul la valori foarte mici, au apărut și întrebări firești: poate deveni colesterolul „rău”? Există riscuri pentru creier, hormoni, vedere sau alte organe? Ultimele dovezi vin dintr-un articol publicat recent care demontează câteva mituri despre LDL-colesterol.

Mitul 1: „Un LDL-colesterol foarte mic afectează memoria.”

Numeroase studii clinice au arătat că scăderea LDL-colesterolului, chiar și la valori foarte mici, nu este asociată cu un risc crescut de demență sau declin cognitiv. Explicația este că colesterolul din creier este produs în mare parte local și nu depinde de colesterolul din sânge. Prin urmare, teama că un LDL foarte scăzut „afectează creierul” nu este susținută de dovezile științifice actuale.

Mitul 2: „Un LDL-colesterol foarte mic crește riscul de cancer.”

În trecut, unele studii au sugerat o posibilă legătură între valorile scăzute ale colesterolului și cancer. Cercetările ulterioare au arătat, însă, că această asociere era, cel mai probabil, explicată de faptul că unele forme de cancer nediagnosticate pot determina scăderea colesterolului și nu invers. Astăzi, studiile clinice arată că tratamentele care reduc LDL-colesterolul nu sugerează creșterea riscului de apariție a cancerului sau de deces prin cancer.

Mitul 3: „Un LDL-colesterol foarte mic favorizează apariția cataractei.”

Au existat îngrijorări că tratamentele (de tip statină) care scad foarte mult LDL-colesterolul ar putea crește riscul de cataractă. Totuși, studiile clinice și meta-analizele efectuate până în prezent nu au confirmat această ipoteză. Chiar și la persoanele care au atins valori foarte mici ale LDL-colesterolului, nu s-a observat o creștere a riscului de cataractă comparativ cu cele care aveau valori mai mari.

Mitul 4: „Un LDL-colesterol foarte mic afectează viața sexuală sau nivelul hormonilor.”

Deși colesterolul este necesar pentru producerea hormonilor sexuali, corpul își asigură cea mai mare parte a colesterolului necesar prin producție proprie. Studiile clinice au arătat că tratamentele care scad intens LDL-colesterolul nu determină scăderea nivelului hormonilor sexuali și nu cresc riscul de disfuncție sexuală.

Mitul 5: „Scăderea LDL-colesterolului nu reduce riscul de infarct sau accident vascular cerebral.”

Acesta este unul dintre cele mai simple de demontat. Numeroase studii au demonstrat că scăderea LDL-colesterolului reduce semnificativ riscul de infarct miocardic, accident vascular cerebral și deces cardiovascular. De aceea, ghidurile recomandă atingerea unor valori cât mai mici ale LDL-colesterolului la pacienții cu risc cardiovascular înalt sau foarte înalt.

Mitul 6: „Femeile nu au nevoie de un tratament la fel de intens pentru scăderea colesterolului.”

Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces atât la femei, cât și la bărbați. Deși nivelul colesterolului se modifică, mai ales după menopauză, LDL-colesterolul rămâne un factor de risc important la ambele sexe. Tratamentul trebuie recomandat în funcție de riscul cardiovascular al fiecărei persoane, nu de sex.

Mitul 7: „Medicamentele pentru colesterol provoacă diabet.”

Statinele pot crește ușor riscul de apariție a diabetului, în special la persoanele care au deja factori de risc. Totuși, acest efect este modest, iar beneficiile tratamentului – reducerea infarctului, accidentului vascular cerebral și a decesului cardiovascular – depășesc cu mult acest risc.

Mitul 8: „Un LDL-colesterol foarte mic crește riscul de accident vascular cerebral hemoragic.”

Această îngrijorare a fost analizată în numeroase studii, însă nu există dovezi că scăderea intensă a LDL-colesterolului crește riscul de hemoragie cerebrală. Chiar și pacienții care au atins valori foarte mici ale LDL-colesterolului au beneficiat de o reducere a evenimentelor cardiovasculare, fără o creștere semnificativă a riscului de accident vascular cerebral hemoragic.

Mitul 9: „La vârstnici nu mai are rost să scădem mult colesterolul.”

La persoanele vârstnice cu risc cardiovascular crescut, tratamentul pentru scăderea LDL-colesterolului rămâne eficient și sigur. Decizia trebuie individualizată, ținând cont de starea generală de sănătate și de speranța de viață, dar vârsta, în sine, nu este un motiv pentru a evita tratamentul.

Mitul 10: „Un LDL-colesterol foarte mic provoacă dureri musculare.”

Durerile musculare pot apărea la unele persoane care iau statine, însă ele sunt legate de medicament, nu de valoarea foarte mică a LDL-colesterolului. Majoritatea pacienților pot continua tratamentul după ajustarea dozei sau schimbarea medicamentului.

Tratamentul pentru scăderea colesterolului nu trebuie întrerupt sau modificat fără recomandarea medicului. Alegerea terapiei și a țintei de LDL-colesterol trebuie făcută individual, în funcție de riscul cardiovascular al fiecărei persoane. O bună comunicare între medic și pacient și înțelegerea beneficiilor tratamentului este esențială.

Prof. univ. dr. Adrian Covic, șeful Compartimentului de Transplant Renal al Spitalului Clinic „Dr. C. I. Parhon” Iași și prorector pentru Cercetare Științifică, Dezvoltare și Inovare în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” (UMF) Iași

Bibliografie

1. Feingold KR. Introduction to Lipids and Lipoproteins. [Updated 2024 Jan 14]. In: Feingold KR, Adler RA, Ahmed SF, et al., editors. Endotext [Internet]. South Dartmouth (MA): MDText.com, Inc.; 2000-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK305896/
2. Luz Clemencia Zárate-Correa, Ángel García-Peña, Sergio Emanuel Kaiser, Carlos A. Aguilar-Salinas, Máxima Mendez-Castillo, Roopa Mehta, Cynthia M. Valerio, Rodrigo O. Moreira, Leonardo G. Mancillas-Adame, José Antonio Cetina Canto, Juan José Parcero, Ximena Reyes, Meral Kayikcioglu, Alexandros D. Tselepis, Laura Schreier, Pablo Corral,

Safety of very low LDL-cholesterol: Ten common concerns, misconceptions, and evidence-based clarifications, Atherosclerosis, Volume 417, 2026, 120783, ISSN 0021-9150, https://doi.org/10.1016/j.atherosclerosis.2026.120783. (https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0021915026001498)