Ce-am avut și ce-am pierdut? Și cu ce am rămas?

Chiar dacă evenimentul de la București a fost, în bună măsură, eclipsat de vizita istorică a lui Donald Trump la Beijing, eveniment care a focalizat, în cea mai mare măsură, atenția opiniei publice mondiale, summit-ul de la București nu putea și nu a trecut neobservat. Pentru scurt timp, după decenii, România, chiar dacă pentru o scurtă secvență, a devenit un centru mondial de interes, căruia presa din întreaga lume i-a acordat și va continua să îi acorde cuvenita importanță.

Pentru București, un câștig remarcabil este faptul că președintele numit, Nicușor Dan, a reușit o echilibristică cu fundul pe două scaune, fără să cadă, așa cum ne-a obișnuit, între ele. Mesajul României a fost tranșant, lipsit de orice echivoc. România se aliniază, în cel mai înalt grad, exigențelor Uniunii Europene, își dedică, în mare măsură, energiile în scopul supraviețuirii Ucrainei și realizării, împreună cu ceilalți parteneri UE, a unui dispozitiv relevant de apărare, obiectiv care ar putea fi îndeplinit în următorii 10 ani, ceea ce, la scară istorică, nu reprezintă un interval periculos de lung. În același timp, trebuie să remarcăm că, în numele statului român, Nicușor Dan a insistat atât cât trebuia asupra consolidării parteneriatului strategic cu Statele Unite, refăcut recent prin participarea statului nostru – e adevărat, doar în calitate de observator – la așa-numitul Consiliu pentru Pace, edificat de Statele Unite și care, fie vorba între noi, până una alta, constituie un eșec al administrației Trump. Mai relevant este însă faptul că ne-am numărat printre puținele state care s-au înscris – e drept, în limita modestelor posibilități pe care le avem – în efortul pe care Armata Statelor Unite îl face pentru deblocarea situației din Golf. Aceste două mișcări, la care se adaugă oferta unui parteneriat economic în care partea română își etalează generozitatea, ne-au ajutat să depășim, cu chiu, cu vai, încălzindu-le, relațiile înghețate cu Washingtonul după lovitura de stat din 6 decembrie 2024.

A existat însă, la București, și un joc periculos în care s-a înscris România, precum și o operațiune de un ridicol absolut. Jocul periculos este că am semnalat, prin declarația finală, pe care și noi ne-am asumat-o sub semnătură, că Groenlanda, mega-insula atât de râvnită de Donald Trump, intră exclusiv în sfera de interes pe care o susținem, a Uniunii Europene. Acest angajament va genera, cu certitudine, ceva mai mult decât o simplă ridicare de sprânceană din partea lui Donald Trump.

Înainte de a prezenta și ceea ce a fost ridicol în modul în care au decurs lucrurile la București, e necesar să semnalăm câteva dintre fenomenele stranii care au avut loc cu acest prilej. Primul, și nu neapărat cel mai important, este că Statele Unite – poate din cauza vizitei în China, poate și din alte motive – au acordat o atenție derizorie reuniunii B9, neprezentându-se cu un reprezentant la cel mai înalt nivel. A fost doar un subsecretar de stat, care, din prea mult servilism, a fost pus și el în vitrină alături de ceilalți șefi de stat. Absențe notabile au fost înregistrate din partea Ungariei, care nu s-a ostenit mai mult decât să își trimită ambasadorul la acest summit, sub pretextul că noul premier, uns zilele trecute, nu are încă un guvern care ar fi putut să își exprime voința politică la București. O altă absență extrem de ciudată și aparent inexplicabilă este cea a reprezentantului Bulgariei. A existat însă și o prezență care a focalizat interesul general, cea a lui Volodimir Zelenskiy, care s-a prezentat ca un fel de mireasă, așteptată de toată lumea, în cea de-a doua parte a summit-ului.

Dar culmea ridicolului, un eveniment care umbrește în întregime evenimentul de la București și, în special, imaginea României, este un document care s-a semnat la Palatul Cotroceni, vizând, în linii mari, modul în care România se angajează să-i susțină pe studenții ucraineni, un eveniment organizat de Mirabela Grădinaru, care nu este nicidecum Prima Doamnă, așa cum a fost prezentată, ci este doar partenera de viață a lui Nicușor Dan și care, sub nicio formă, nici chiar forțând lucrurile, nu are un statut oficial. Și, ca atare, nu are nicio calitate de a organiza, la Cotroceni, sub pălăria instituției prezidențiale, un asemenea eveniment, la care invitata principală a fost soția lui Volodimir Zelenskiy, care are însă un statut oficial de Primă Doamnă.

Opinia mea este că, dincolo de criticile pe care le-am exprimat, summit-ul celor nouă, care a rebotezat alianța NATO și a redefinit-o, a constituit, una peste alta, un eveniment de prim rang.