Ce este mitul peșterii? Interpretarea acestuia și învățăturile transmise de Platon

„Republica” este cartea lui Platon care, într-o manieră originală, prezintă concepția sa despre viața socială. Sub forma unei critici severe asupra populației, marele filosof condamnă falsele valori și minciuna. Mitul peșterii se regăsește în această carte și completează principiile promovate de către filosoful grec.

Ce este mitul peșterii

Mitul peșterii este o alegorie în care un grup de oameni sunt prinși într-un adăpost subteran, unde se află în imposibilitatea de a vedea ce se află după un perete. Acest perete este luminat de reflexiile unui foc ce arde în afara peșterii. De-a lungul acestui perete se observă diverse forme, oameni și animale care diverse mișcări sau scot sunete. Oamenii din grup au privit toată viața lor acest perete, fiind legați la picioare. Astfel, realitatea și adevărul lor este ceea ce se prezintă pe acel perete.

RomaniaTV

Bomba zilei! Salarii majorate cu 25% pentru bugetari, diferenţa se plăteşte retroactiv, adaptată la inflaţie, din 2018

Observatornews.ro

Proiectul privind pensiile magistraţilor, adoptat de deputaţi cu modificări majore

Mitul continuă cu o supoziție. Ce s-ar întâmpla dacă unul dintre aceștia ar reuși să iasă din peșteră și ar vedea lumina adevărată? Platon explică că, la început, acesta ar resimți dureri în fața luminii și a soarelui, și ar încerca să se adăpostească în umbra cu care este obișnuit. Ulterior, ar începe să se obișnuiască și să primească strălucirea soarelui. Abia atunci ar realiza că a trăit într-un vis fals și ar simți compasiune pentru semenii săi care n-au descoperit nici atunci adevărul. Din empatie, s-ar întoarce la aceștia pentru a le povesti despre cele văzute, însă ar fi primit cu scepticism și ar fi văzut drept un nebun.

Ce s-ar întâmpla dacă acesta ar trebui să se întoarcă la existența de dinainte, din peșteră? Ar fi trist și întunecat de suferință. Sau, s-ar zice că, dacă s-a întors, nici nu merita să se elibereze.

Interpretarea acestui mit

Alegoria lui Platon scoate la iveală două moduri posibile de percepție și cunoaștere a lumii. În primul rând, cea bazată pe simțuri și, în al doilea rând, cea care vizează lumea ideilor. De exemplu, dacă s-ar cere definirea unui cerc, unii l-ar desena, oferind astfel imaginea vizuală a acestuia, iar alții l-ar defini, fiind perspectiva cunoașterii intelectuale.

Astfel, Platon susține că educația asta ar trebui să însemne, trecerea de la cunoașterea sensibilă, bazată pe simțuri și care este întotdeauna subiectivă, la cunoașterea intelectuală. Acesta mai consideră că, într-o lume schimbătoare și imperfectă, esența este reprezentată de idee. Într-o astfel de gândire, fiinţa umană este un suflet nemuritor, aparţinând lumii ideilor, un suflet înlănţuit într-un corp prizonier şi el în aparențe.

Mitul peșterii a devenit un fundament la gândirii filosofice care a rezistat în timp, creându-se versiuni moderne ale acestuia reprezentate în literatură și cinematografie. De exemplu, avem romanul „Peștera” al scriitorului portughez Jose Saramago. În cinematografie, de referinţă, în acest sens, sunt filmul „Underground”, în regia lui Emir Kusturica, „Inception”, de Christopher Nolan, trilogia „Matrix”, a fraţilor Wachowsky, un science fiction, în care se face trimitere la legende, mituri, filosofie, cultura antică.

Mitul peșterii reprezintă un îndemn la ieșirea din ignoranță și găsirea spiritualității și intelectualului uman. Totodată, mediocritatea și limitarea ființei umane este văzută drept o captivitate din care individul trebuie să iasă.