Ce facem cu lumânarea de la Înviere. Cum şi când mai poate fi aprinsă şi de ce nu e bine s-o aruncăm

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

În noaptea de Sfintele Paşti, credincioşii vin la biserică şi participă la slujba de Înviere, unde primesc lumină. Lumânarea aprinsă este simbolul Învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii. Puţini credincioşi ştiu ce trebuie să facă cu lumânarea de la Înviere, când mai poate fi aceasta aprinsă şi de ce nu este bine să fie aruncată.

După slujba Învierii, în biserică sau pe stradă se găsesc lumânări aruncate sau pur şi simplu uitate. Tocmai de aceea, se naşte întrebarea ce facem cu lumânarea de la Înviere, dar şi cum şi când mai poate fi aceasta aprinsă.

Dincolo de simbolismul acestei lumânări, care ni-l face prezent pe Mântuitorul Iisus Hristos, lumânarea de Înviere ne aduce aminte de jertfa noastră. Aceasta este o ofrandă adusă lui Dumnezeu, alături de osteneala de a fi prezenţi la dumnezeiasca Liturghie din noaptea Învierii.

De aceea, lumânarea se folosește într-o rânduială aparte. Deşi găsim la tot pasul fel de fel de practici superstiţioase, ea nu se stinge de pragul casei sau de grindă, nici nu se afumă cu ea vitele din gospodării şi nici nu se ghiceşte cu ea, potrivit doxologia.ro

Ce facem cu lumânarea de la Înviere. Cum şi când mai poate fi aprinsă şi de ce nu e bine s-o aruncăm

Lumânarea folosită la Înviere nu se arunce şi nici nu se alătură celorlalte lumânări folosite la biserică. Lumânarea cu care am primit lumină este luată acasă şi arsă câte un pic în toată săptămâna luminată.

Dacă timpul sau spaţiul nu ne permit acest lucru, lumânarea poate fi aprinsă la locul destinat aprinderii de lumânări de la biserică ori la mormintele celor dragi.

Unii credincioşi, cu încuviinţarea preotului, păstrează o parte din această lumânare pentru a o aprinde în momentele de încercare, de primejdie, de boală, amintindu-ne că Hristos pe toate le-a biruit, dăruindu-ne speranţa bucuriei.