Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Pe 20 iulie, credincioșii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, una dintre cele mai importante sărbători din calendarul creștin. De-a lungul timpului, în jurul acestei zile s-au păstrat numeroase tradiții și credințe populare, multe dintre ele fiind respectate și astăzi în diferite zone ale țării. Potrivit obiceiurilor din popor, nerespectarea acestora poate atrage ghinion, pagube în gospodărie sau recolte compromise.

Una dintre cele mai cunoscute interdicții este legată de muncă. Tradiția spune că în ziua de Sfântul Ilie nu se lucrează nici la câmp, nici în gospodărie. În trecut, oamenii evitau să cosească, să secere sau să desfășoare alte activități agricole, de teama furtunilor și a grindinei, despre care se credea că sunt trimise de Sfântul Ilie, considerat stăpânul tunetelor și al fulgerelor.

Totodată, femeile nu spălau rufe, nu torceau și nu coseau, deoarece munca făcută într-o zi de mare sărbătoare era considerată un semn de lipsă de respect și putea atrage necazuri asupra familiei. De asemenea, tradiția populară spune că în această zi trebuie evitate certurile, vorbele grele și conflictele, deoarece acestea s-ar putea prelungi mult timp și ar tulbura liniștea casei.

O altă credință populară recomandă ca, în cazul unei furtuni izbucnite de Sfântul Ilie, oamenii să nu se adăpostească sub copaci înalți. Dincolo de explicația tradițională, potrivit căreia Sfântul Ilie urmărește duhurile rele cu fulgerele sale, regula are și un fundament practic, copacii fiind printre cele mai expuse locuri în timpul descărcărilor electrice.

În multe regiuni ale țării, ziua de 20 iulie este legată și de obiceiul recoltării mierii din stupi. Mierea nouă este dusă la biserică pentru a fi binecuvântată și apoi împărțită celor apropiați sau oferită de pomană. Tot în această perioadă sunt aduse la biserică primele fructe ale verii, în special merele, care, potrivit tradiției, nu ar trebui consumate înainte de a fi sfințite.

Chiar dacă multe dintre aceste credințe țin de tradiția populară și nu reprezintă învățături oficiale ale Bisericii, ele continuă să fie respectate de numeroși români, fiind considerate parte din patrimoniul cultural și spiritual transmis din generație în generație.