La parastasul de 3 ani, obiceiurile sunt slujba religioasă, vizita la mormânt, aprinderea lumânărilor și o masă cu colivă, colaci, vin, mâncare, băutură și cadouri, cum ar fi haine și lucruri utile. Acestea se oferă împreună cu o rugăciune, subliniind importanța rugăciunii pentru sufletul celui dispărut și legătura cu cei dragi. Această tradiție se păstrează până la 7 ani, dar poate fi adaptată în funcție de posibilități.
Parastasul este obiceiul creștin prin care se comemorează cei trecuți în neființă. Acest obicei constă într-o slujbă religioasă ținută la biserică. De regulă, familia și apropiații sunt invitați la această procesiune.
Ce obiceiuri sunt la parastasul de 3 ani
Parastasul este o slujbă importantă și specială care se organizează pentru sufletul celor adormiți. Cuvântul „parastas” provine din greaca veche, de la verbul „paristimi” și se traduce prin „a mijloci, a se înfățișa cuiva, a veni în ajutorul cuiva”.
Rădăcinile acestei tradiții pot fi găsite încă din primele veacuri ale creștinismului, când Biserica a început să își exprime în mod organizat rugăciunile pentru cei răposați. Bazele teologice ale parastasului se află în Scriptură, în special în epistolele Sfântului Apostol Pavel, care vorbesc despre speranța învierii și comuniunea dintre cei vii și cei morți.
De asemenea, în cărțile liturgice și scrierile Sfinților Părinți, rugăciunile pentru cei adormiți au fost mereu evidențiate ca o formă esențială de iubire și milostenie spirituală.
În tradiția ortodoxă, parastasele se oficiază doar în intervale precise, adică: la 3, 9 și 40 de zile, la 3 luni, 6 luni, un an și anual, până la 7 ani de la moartea respectivei persoane. Aceste date au o semnificație aparte. De asemenea, pomenirea celui decedat, la intervalele stabilite, se poate face fie prin oficierea unui parastas și slujba Liturghiei, fie prin aducerea colivei, a colacului și a vinului la mormânt, unde preotul ține un parastas simplu, făcând veșnica pomenire și stropind mormântul cu vin.
Astfel că, la parastasul de 3 ani, obiceiurile includ slujba religioasă, vizita la mormânt, aprinderea lumânărilor și o masă cu colivă, colaci, vin, mâncare, băutură și cadouri, cum ar fi haine și lucruri utile.
Câte pachete se dau, de fapt, de pomană
Se dau pachete la pomană pentru a ajuta sufletul celui decedat să treacă prin vămile văzduhului, pentru a ușura trecerea spre Dumnezeu, ca act de milostenie și pomenire (milostenie) în memoria persoanei dispărute, pentru a oferi sprijin familiei înmomente grele și pentru a împărți bunurile defunctului celor care au nevoie, spunând „să fie de sufletul”. Aceste pachete sunt o formă de a continua legătura cu cel adormit și de a aduce alinare, implicând mâncare, lumânări, obiecte de uz personal sau haine, adesea într-un număr multiplu de trei (3, 6, 9).
Numarul pachetelor care se dau de pomană la parastas poate varia în funcție de numărul participanților la eveniment și de resursele familiei care organizează parastasul. Nu există un număr fix universal valabil pentru pachetele de pomană.
Familiile cu resurse mai mari pot pregăti un număr mai mare de pachete, în timp ce familiile cu posibilități mai reduse oferă mai puține, dar semnificative ca gest.
În anumite regiuni, există obiceiul de a pregăti un număr simbolic de pachete, de exemplu 12 pachete, care corespund celor 12 Apostoli, sau un număr impar, cum ar fi 7 sau 9. În mod obișnuit, pentru pomană se pregătesc pachete în multiplu al numărului 3 respectiv: 3, 6, 9, 12, 15, 18, 21, 24, 27, dar nu este considerată o greșeală atunci când se alege un alt număr de pachete. Prin urmare, la parastasul de 3 ani sunt aceleași obiceiuri ca la parastasele de 3, 9, 40 de zile, 3 luni, 6 luni, un an, până la 7 ani.