Ce probleme frecvente au frații mai mari? Terapia le aduce la suprafață

Ce probleme frecvente au frații mai mari este o întrebare pe care terapeuții o abordează tot mai des, deoarece ordinea nașterii are un impact semnificativ asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copiilor. Din copilărie, aceștia sunt descriși ca fiind independenți, responsabili și perfecționiști, însă aceste calități vin la pachet cu anxietate, presiune și dificultăți în relațiile cu ceilalți.

Primii născuți cresc adesea cu reguli stricte, sub ochii unor părinți aflați la început de drum, iar asta le formează tipare rigide. În terapie, ei ajung să vorbească despre autocritică, sindromul impostorului și dificultatea de a cere ajutor, subiecte care ascund povești complexe.

Ce probleme frecvente au frații mai mari și cum apar în copilărie

Problemele frecvente ale fraților mai mari își au adesea rădăcina în copilărie, atunci când părinții, fiind la primul copil, aplică metode stricte și au așteptări foarte mari. Specialiștii spun că acest context creează perfecționiști, copii care simt constant că trebuie să fie cei mai buni. Terapeuta Altheresa Clark explică:

„Părinții au fost duri cu tine pentru că erai primul copil, iar asta s-a tradus prin credința că trebuie să fii mereu cel mai bun, să fii perfecționist și foarte autocritic.”

Această presiune duce mai târziu la anxietate și la incapacitatea de a accepta eșecurile firești.

Un alt aspect des întâlnit este „parentificarea”, situația în care frații mai mari primesc sarcini de adult, cum ar fi să aibă grijă de frații mai mici, să le pregătească mesele sau să îi culce. Aparna Sagaram, terapeut de familie, subliniază că acest tip de responsabilizare prematură creează adulți care nu se pot relaxa, care se simt obligați să aibă mereu grijă de alții și care dezvoltă un sentiment permanent de responsabilitate excesivă.

În plus, mulți frați mai mari se confruntă cu gelozie față de cei mici. Ei simt că au deschis drumuri și că frații lor au parte de mai multă libertate și înțelegere. Acest lucru creează resentimente și senzația de tratament inegal. În terapie, aceste experiențe sunt aduse în discuție pentru a vindeca relațiile de familie și pentru a învăța cum să ceară ajutor fără a se simți vulnerabili.

Ce probleme frecvente au frații mai mari în viața de adult

Perfecționismul din copilărie duce la sindromul impostorului: mulți adulți simt că nu merită succesul sau recunoașterea, chiar și atunci când performează la nivel înalt.

„Se simt că nu sunt suficienți de buni, chiar și atunci când primesc validare externă”, explică Clark.

Această lipsă de încredere în sine afectează cariera, relațiile și sănătatea mentală.

Frații mai mari au și dificultăți în a cere sprijin. Terapeuții remarcă faptul că aceștia simt nevoia să aibă mereu totul sub control și evită să își arate vulnerabilitatea. Aparna Sagaram spune:

„Încercăm să învățăm împreună că a cere ajutor este normal și nu înseamnă că ești slab.”

Totodată, acești adulți tind să își ascundă problemele emoționale, pentru că societatea îi percepe ca pe niște persoane puternice, independente și de succes.

Deși ordinea nașterii nu este singurul factor care influențează personalitatea, ea are un rol esențial în modul în care se formează relațiile cu părinții și frații. Terapeuții subliniază că, indiferent de context, există soluții prin care aceste tipare pot fi conștientizate și vindecate.

Cheia este recunoașterea și acceptarea vulnerabilității. Iar în terapie, tot mai mulți adulți ajung să descopere exact ce probleme frecvente au frații mai mari.