Nivelul veniturilor liderilor politici din perioada comunistă continuă să stârnească interes, mai ales atunci când este pus în balanță cu salariile actuale ale demnitarilor sau cu nivelul de trai al populației din anii ’80.
O mărturie relevantă vine de la fostul ministru de Finanțe Petre Gigea, care a explicat cum erau stabilite salariile la vârful statului și ce venit oficial avea Nicolae Ceaușescu.
Cât câștiga, oficial, liderul comunist
Potrivit fostului ministru, salariul lui Nicolae Ceaușescu era compus din două componente:
- 12.000 de lei salariu de bază;
- 3.000 de lei indemnizație de conducere.
În total, 15.000 de lei net lunar – echivalentul a aproximativ 800 de dolari la cursul vremii, potrivit estimărilor făcute ulterior.
În sistemul comunist, acest salariu devenea reperul pentru toate celelalte funcții din stat. De la el „se cobora” ierarhic:
- prim-ministrul avea puțin mai puțin;
- viceprim-miniștrii urmau în grilă;
- miniștrii aveau venituri stabilite în funcție de această referință.
Modelul era unul strict ierarhic, în care salariul președintelui fixa plafonul pentru întregul aparat de stat.
Un sistem salarial construit piramidal
În perioada comunistă, salarizarea demnitarilor nu reflecta neapărat responsabilitatea sau influența politică reală, ci respecta o logică ideologică și administrativă rigidă.
De exemplu, în 1985, când au avut loc majorări salariale, acestea au fost acordate mai întâi muncitorilor din industriile grele – minerit și metalurgie – iar funcționărimea și conducerea politică au fost ultimele incluse în ajustări.
Existau situații paradoxale:
- directorul general al Văii Jiului ar fi avut un salariu mai mare decât ministrul Minelor;
- unii generali, datorită soldei și sporurilor, câștigau mai mult decât ministrul Apărării.
Acest lucru arată că, oficial, sistemul încerca să mențină imaginea unei conduceri „modeste”, subordonate interesului clasei muncitoare.
Episodul majorării refuzate
Un moment interesant relatat de fostul ministru vizează o propunere de creștere a salariului prezidențial la 20.000 de lei.
Conform mărturiei, Nicolae Ceaușescu ar fi considerat suma prea mare și ar fi respins-o, spunând că este „mult”. Ar fi tăiat suma propusă și ar fi stabilit un nou nivel – 16.000 de lei.
Gestul era, cel puțin la nivel simbolic, în linie cu imaginea publică pe care liderul încerca să o proiecteze: aceea a unui conducător auster, apropiat de popor.
Salariul oficial vs. realitatea privilegiilor
Deși suma de 15.000–16.000 de lei părea modestă în comparație cu liderii altor state, istorici și analiști ai perioadei subliniază că salariul oficial nu reflecta cu adevărat nivelul de trai al conducerii comuniste.
Funcția de lider al statului oferea acces la:
- reședințe de protocol;
- transport oficial permanent;
- magazine speciale destinate nomenclaturii;
- aprovizionare separată de cea a populației;
- acces la servicii medicale și facilități exclusiviste.
În timp ce românii obișnuiți se confruntau cu raționalizări severe, cozi la alimente și lipsuri cronice, conducerea avea acces la resurse inaccesibile publicului larg.
Diferența față de românii obișnuiți
În anii ’80, salariul mediu în România era de câteva mii de lei. Astfel, venitul lunar al lui Nicolae Ceaușescu era de câteva ori mai mare decât al unui cetățean obișnuit.
Chiar dacă, raportat internațional, suma părea redusă pentru un șef de stat, în contextul economic intern al României comuniste, diferența era semnificativă.
O perspectivă din interiorul sistemului
Relatarea fostului ministru oferă o perspectivă asupra mecanismelor interne ale aparatului de stat comunist. Ea arată cum era construit sistemul salarial la vârf și cum imaginea oficială a „egalității” era atent întreținută prin simboluri și gesturi publice.
Totuși, dincolo de cifrele din fluturașul de salariu, puterea reală și accesul la resurse transformau poziția liderului comunist într-una incomparabilă cu cea a cetățeanului de rând.
Astfel, salariul lui Nicolae Ceaușescu rămâne un detaliu istoric interesant, dar insuficient pentru a înțelege adevărata dimensiune a privilegiilor de care se bucura conducerea în perioada regimului comunist.
…dupa ce l-au impuscat pe om, azi, in schimb, noi traim ca in rai unde este numai lapte si miere…
Rai mai suntem in suflet si in fapte.