Ce se întâmplă dacă Statele Unite ies din NATO?

Donald Trump, pus în fața unei întrebări de către un jurnalist cu privire la eventualitatea ieșirii Statelor Unite din NATO, a declarat că un asemenea scenariu este posibil. Cel mai probabil, afirmația a fost făcută în logica sa obișnuită de negociere dură și presiune politică, eventual legată de teme precum Groenlanda. Dar ce s-ar întâmpla, în mod concret, dacă Statele Unite ar părăsi cea mai puternică organizație militară din istorie? Care ar fi consecințele reale?

În prezent, statele membre NATO contribuie la bugetul comun al Alianței pentru funcționarea instituțiilor sale – sediile, structurile de comandă, personalul civil și militar, infrastructura și cheltuielile administrative. Aceste costuri se ridică la câteva miliarde de euro anual și ar putea crește în anii următori. Este important de precizat că aceste cheltuieli administrative nu includ bugetele naționale pentru apărare ale statelor membre.

Cheltuielile militare propriu-zise ale statelor NATO sunt stabilite, la nivel politic, la un prag minim de 2% din PIB. Unele state au depășit deja acest nivel, în timp ce altele s-au angajat să îl atingă sau să îl depășească în viitorul apropiat. La nivel agregat, bugetele militare ale statelor NATO însumează anual aproximativ 1,4–1,5 trilioane de dolari.

Statele Unite suportă cea mai mare parte a acestui efort: aproximativ 65–70% din totalul cheltuielilor militare ale NATO. În ceea ce privește bugetele comune ale Alianței (cele administrative și de funcționare), contribuția americană este de ordinul a circa 15–16%. Această disproporție explică, în mare măsură, nemulțumirile recurente ale administrațiilor americane față de nivelul contribuțiilor europene.

Prima consecință majoră a unei eventuale retrageri a Statelor Unite ar fi diminuarea drastică a capacității militare a NATO. O pierdere de până la 70% din forța totală ar reprezenta o lovitură extrem de gravă pentru Alianță. NATO nu ar mai fi, cel puțin pentru o perioadă semnificativă de timp, cea mai puternică organizație militară din lume și și-ar vedea serios afectată capacitatea de a garanta securitatea colectivă a statelor membre în cazul unui atac major.

Totuși, apare aici o problemă esențială. Ieșirea Statelor Unite din NATO nu ar elimina automat riscul unui conflict cu statele membre ale Alianței. În cazul Groenlandei, situația este clară din punct de vedere juridic și politic: Groenlanda este o regiune autonomă care aparține Regatului Danemarcei, stat membru NATO. Prin urmare, orice tentativă de ocupare a Groenlandei prin forță ar echivala cu un conflict direct cu un stat NATO, indiferent de statutul Statelor Unite față de Alianță în acel moment.

Într-un asemenea scenariu, s-ar pune problema dacă statele NATO rămase ar avea capacitatea militară și, mai ales, voința politică de a riposta. Până în prezent, Marea Britanie – putere nucleară și membru NATO – a declarat ferm că este pregătită să apere Danemarca și, implicit, Groenlanda, semnalând că un astfel de conflict ar avea consecințe grave și imprevizibile.

Pe un alt palier, ieșirea Statelor Unite din NATO ar însemna renunțarea la influența politică și strategică majoră pe care Washingtonul o exercită asupra politicilor de securitate și externe ale statelor membre. NATO nu este doar o alianță militară, ci și un instrument esențial de proiecție a puterii și influenței americane în Europa și dincolo de aceasta. Pierderea acestui instrument ar slăbi semnificativ poziția globală a Statelor Unite.

Prin urmare, analizând raportul dintre avantaje și dezavantaje, rezultă că Statele Unite ar avea mult mai mult de pierdut decât de câștigat dintr-o eventuală ieșire din NATO. În acest context, declarația lui Donald Trump potrivit căreia SUA ar putea părăsi Alianța pare mai degrabă un instrument de presiune politică – o amenințare calculată și un semnal de alarmă adresat statelor aliate, menită să forțeze o creștere a contribuțiilor și a disciplinei strategice în interiorul NATO, decât o intenție reală și coerentă de politică externă.