China joacă și câștigă

Astăzi China serbează împlinirea a o sută de ani de la nașterea Partidului Comunist. Cel mai mare partid comunist din istoria lumii. Care numără 95 de milioane de membri. Și se împlinesc 72 de ani de când acest partid comunist conduce cu o mână de fier unul dintre marile state ale lumii. Este un motiv să se bucure și alții?

Există o tendință la nive mondial, transformată deseori în obsesie. Un fel de religie a valorilor. De pildă Statele Unite și Uniunea Europeană și-au asumat un așa-numit set de valori care, odată cu trecerea timpului, au devenit sacrosante. Toți cei care nu-și asumă la rândul lor la indigo acest set de valori sunt anatemizați și diabolizați. Și nu de puține ori în numele setului de valori sunt declanșate războaie, confruntări încrâncenate de tipul cruciadelor din Evul Mediu. Cu alte cuvinte, setul de valori este bun la toate, justifică orice și, în numele lui, pot fi săvârșite acte de agresiune, care sunt descrise de autori drept modalități de a le aduce altora civilizația acasă.

Ei bine, în cei 100 de ani de existență a Partidului Comunist și în cei 72 de ani de când acesta este la putere, China și-a asumat un alt set de valori. Și a supraviețuit. Și mai mult decât atât. A câștigat războaie atunci când a fost atacată. A câștigat și un mare război, cel pentru Tibet, atunci când nu a fost atacată. În prezent, China este cel mai important competitor al Statelor Unite și al Uniunii Europene. După o serie întreagă de statistici, Produsul Intern Brut al Chinei o plasează de circa doi ani pe primul loc în lume. Conform altor statistici, este pe locul doi, suflând însă în ceafa Statelor Unite. Și Produsul Intern pe cap de locuitor, care este un indicator al sărăciei sau al bunăstării, cunoaște o dinamică excepțională. A ajuns la 10.000 de dolari pe cap de locuitor și este în creștere accelerată.

Adepții unui alt set de valori, care sunt, după caz, rivali, adversari sau chiar inamici ai Chinei, îi reproșează Partidului Comunist faptul că, pentru a-și menține și întări puterea, a masacrat de-a lungul istoriei sale zeci de milioane de cetățeni. Și că alte zeci de milioane au fost azvârlite după gratii în cei 72 de ani de regim dictatorial. Este cu certitudine adevărat. Numai că atrocități de același fel, păstrând proporțiile, raportate la populație, s-au întâmplat pretutindeni în lume. Și în Statele Unite, și în Europa și în altă parte. I se reproșează Partidului Comunist Chinez că a orchestrat o istorie de tip selectiv. Eliminând sistematic tot ceea ce ar putea ridica semne de întrebare vizând modul în care Partidul Comunist a reușit să supraviețuiască 100 de ani. Și toți ceilalți nu au făcut la fel?

Multe i se reproșează Chinei, dar nici cei mai aprigi critici ai ei nu pot ignora faptul că, în timp ce restul lumii bate pasul pe loc, stagnează sau chiar regresează, făcând datorii publice din ce în ce mai mari și imposibil de achitat, China cunoaște un dinamism al dezvoltării pe toate planurile fără precedent și acumulează cele mai mari rezerve de aur, de devize și de proprietăți imobiliare pe toate continentele lumii. Este indiscutabil o victorie istorică a Partidului Comunist Chinez. Pentru care eu unul, fără a fi nici cât negru sub unghie comunist, îi urez acestui popor „La mulți ani!”. În măsura în care acest popor se identifică cu adevărat cu partidul unic.