Cine a fost Avram Iancu? Povestea tragică a unui erou național ce a ajuns să moară în sărăcie lucie

Cine a fost Avram Iancu? Cu toții am auzit de acest nume sau, cum i se spunea adesea, Crăișorul Munților. Însă ce îl face o figură atât de importantă în istoria românilor și cum a ajuns un simbol al rezistenței naționale, află în rândurile următoare.

Cine a fost Avram Iancu? Avram Iancu a rămas, peste decenii, unul dintre cele mai puternice simboluri ale românilor din Transilvania, o figură transformată de istorie și de propaganda politică într-o legendă. Imaginea sa, însă, a fost în bună măsură romanțată, adaptată nevoilor naționalismului românesc, mai ales în perioadele în care ideologia cerea eroi fără umbre.

Cine a fost Avram Iancu?

În anii interbelici, dar și mai târziu, sub comunism, biografia lui a fost atent selectată, părțile considerate incomode fiind împinse la marginea memoriei colective. Astfel, Avram Iancu a rămas în conștiința publică mai ales sub porecla de „Crăișorul Munților”, un titlu care i-a conferit un aer romantic și aproape mitic, dar care nu reflectă întotdeauna complexitatea personalității sale. Dincolo de această imagine idealizată, realitatea arată un om al epocii sale, cu merite, dar și cu contradicții, uneori chiar cu trăsături controversate.

10:00

FOTO Castelul San Pietro. Descoperă istoria, panoramele și farmecul ascuns al Veronei!

02:00, 28 Nov 2025

Comorile arheologice de la Dobrovăț sunt expuse la Palatul Culturii. Cercetătorii au descoperit asemănări între civilizația Cucuteni și o cultură chineză

Considerat un lider al luptei pentru drepturile românilor transilvăneni din secolul al XIX-lea, Avram Iancu s-a născut în 1824, în Vidra de Sus, pe atunci parte a Imperiului Habsburgic, într-o familie înstărită și influentă. Tatăl său, Alisandru Iancu, ocupa funcția de jude domenial, responsabil de administrarea fiscală locală, ceea ce îi asigura un statut privilegiat în raport cu majoritatea românilor din zonă. Mama, Maria Gligor, provenea și ea dintr-o familie de moți, păstrând legătura cu rădăcinile românești ale familiei. Acest mediu i-a oferit lui Avram Iancu și fraților săi șansa unei educații rare pentru românii vremii. Fratele său mai mare, Ion, avea să devină preot, în timp ce tânărul Avram și-a găsit vocația în domeniul juridic.

Primii ani de școală i-a petrecut la Vidra, sub îndrumarea învățătorului Mihai Gomboș. La vârsta de zece ani s-a mutat la școala din Câmpeni, iar la treisprezece ani a început studiile gimnaziale la Zlatna, într-o instituție catolică unde, cel puțin oficial, figura ca romano-catolic. Din 1841, studiile sale au continuat la un liceu catolic din Cluj, iar la optsprezece ani s-a înscris la Facultatea de Drept din același oraș. În paralel, a lucrat ca funcționar la Tabla Regală din Târgu Mureș, una dintre cele mai înalte instanțe de justiție din Transilvania. În 1848, la doar 24 de ani, Avram Iancu era deja avocat cu drepturi depline.

Personalitatea sa efervescentă, discursurile aprinse și convingerile naționaliste l-au transformat rapid într-un personaj incomod pentru autoritățile imperiale. Credea cu tărie în drepturile românilor și în forța acțiunii directe. Era prezent la Adunarea de pe Câmpia Blajului din mai 1848, unde, adresându-se mulțimii, le spunea țăranilor: „Uitați-vă pe câmp, românilor, suntem mulți, ca cucuruzul brazilor, suntem mulți și tari, că Dumnezeu e cu noi!”. În testamentul său, avea să mărturisească limpede: „Unicul dor al vieții mele fiind să-mi văd națiunea mea fericită”. Cu toate acestea, deși format ca intelectual, Avram Iancu privilegia adesea sabia în locul negocierilor, convins că libertatea se câștigă prin luptă, nu prin cerșire.

După ce autoritățile habsburgice au respins revendicările românilor formulate la Blaj, el a început să organizeze miliții formate din moți înarmați adesea rudimentar. Contextul politic era tensionat: revoluția maghiară condusă de Lajos Kossuth urmărea anexarea Transilvaniei, în timp ce austriecii promiteau recunoașterea națiunii române. Alegerea lui Avram Iancu a fost clară — s-a aliat cu imperialii împotriva maghiarilor, transformând lupta sa într-o formă de contrarevoluție. Se dovedea, însă, un strateg priceput: trupele sale, antrenate în munți, se deplasau rapid și foloseau eficient tactici de gherilă. Blocarea drumurilor prin baricade de trunchiuri de copaci, organizarea punctelor de pază și alarmă, precum și aprovizionarea armatei prin sprijin local sau rechiziții erau parte din arsenalul său tactic.

Sfârșitul tragic al unei legende

Această campanie nu a fost lipsită de episoade sângeroase. Mărturii ale vremii, printre care cele ale nobilului englez John Paget, descriu atrocități comise de milițiile lui Avram Iancu în satele maghiare. Paget îi acuza pe Iancu și pe alți lideri români de jafuri și uciderea maghiarilor neînarmați, evocând episoade precum masacrul dintr-un sat unde 120 de bărbați au fost legați și executați. Cel mai grav episod relatat era cel din Zlatna, unde, din peste o mie de locuitori maghiari, doar cinci sute au supraviețuit.

Paradoxal, în viața personală, Avram Iancu a trăit o poveste de dragoste cu o tânără maghiară, Johanna Farkas, fiica unui avocat din Abrud. Ea, cunoscută sub alintul „Hani”, i-ar fi salvat viața, avertizându-l în timp ce trupele maghiare se apropiau, permițându-i să scape. Povestea lor nu a avut, însă, un final fericit: Johanna s-a căsătorit ulterior cu un român influent, Dimitrie Moldovan, secretar de guvern.

Sfârșitul vieții lui Avram Iancu a fost marcat de declin și izolare. După încheierea mișcărilor revoluționare, a continuat să profeseze ca avocat, dar treptat, sănătatea sa mintală s-a deteriorat. Presa vremii scria că rătăcea pe Valea Arieșului, adesea sub influența alcoolului, trăind mai mult din amintiri și cântând la fluier în casele prietenilor. Uneori avea momente de claritate, în care vorbea despre trecut, dar adesea se cufunda din nou în tăcere sau în divagații. Ziarul vienez „Wiener Fremdenblatt”, chiar în anul morții sale, 1872, descria cu melancolie această degradare, amintind totuși testamentul său, „Ultima mea voință”, ca pe o dovadă a lucidității și devotamentului său față de cauza românească.

Cine a fost Avram Iancu? „Crăișorul Munților” rămâne o figură complexă, între legendă și realitate. Erou pentru unii, personaj controversat pentru alții, viața sa ilustrează tensiunile și contradicțiile unei epoci în care idealurile naționale se amestecau inevitabil cu violența, sacrificiul și destinul personal. Imaginea sa, departe de a fi una simplă, continuă să fie un teren fertil pentru interpretări și reevaluări istorice.