Cine a fost Ecaterina Teodoroiu: Eroina care a înfruntat moartea pe frontul Primului Război Mondial

Cine a fost Ecaterina Teodoroiu? Chipul care astăzi apare pe bancnota de 20 de lei aparține unei tinere care și-a încheiat viața mult prea devreme, la numai 23 de ani, pe câmpul de luptă.
Cine a fost Ecaterina Teodoroiu? Ecaterina Teodoroiu, cunoscută drept „eroina de la Jiu”, a fost prima femeie ofițer din armata română și un simbol al sacrificiului în Primul Război Mondial.

Cine a fost Ecaterina Teodoroiu?

Povestea ei începe la 14 ianuarie 1894, în comuna Vădeni, actualmente parte a municipiului Târgu-Jiu, unde s-a născut cu numele de Cătălina Toderoiu. Din motive administrative, învățătoarea sa i-a trecut în catalog numele Ecaterina Teodoroiu, sub care a rămas cunoscută pentru totdeauna.

Copilăria și-a petrecut-o alături de cinci frați și două surori, până când a decis să-și continue studiile la București, cu gândul de a deveni profesoară. În capitală s-a înscris la cursurile unei școli de infirmiere și a intrat, în 1913, în rândurile cercetașilor, ceea ce îi va marca destinul. Revenită la Târgu-Jiu în anul următor, și-a continuat activitatea ca membră a cohortei locale de cercetași, pregătindu-se pentru anii de cumpănă care aveau să urmeze.

Odată cu izbucnirea Marelui Război și mobilizarea generală din august 1916, tânăra s-a implicat în îngrijirea răniților la Târgu-Jiu. Dorința de a contribui mai mult decât prin activitatea de infirmieră s-a conturat atunci când l-a vizitat pe unul dintre frații săi pe front și a văzut direct ororile luptei. Curând, dorința de a participa activ la apărarea țării a devenit de nestăvilit. Transformarea ei dintr-o adolescentă fragilă într-un soldat hotărât s-a produs treptat, dar ireversibil.

Moartea a doi frați și luarea prizonier a tatălui au fost evenimente care au forțat-o să ia decizia radicală de a se înrola. Rămasă fără sprijinul familiei, Ecaterina a considerat că singura cale de a-și onora părinții și frații căzuți era să continue ea însăși lupta. În acest fel, a ajuns să îmbrace uniforma militară și să lupte cot la cot cu bărbații.

Ecaterina s-a făcut remarcată prima oară în bătălia de la Podul Jiului din octombrie 1916, când a participat la apărarea orașului alături de civili, cercetași și milițieni. Tânăra infirmieră s-a transformat atunci într-o adevărată combatantă, fiind remarcată pentru curajul cu care se arunca în fața pericolului. La câteva zile după această confruntare a fost luată prizonieră, însă a reușit să scape printr-un act de îndrăzneală, împușcând un soldat german care o escorta și fugind printre rafale de foc. A fost rănită de două gloanțe, însă a supraviețuit și a continuat să lupte.

Eroina din Primul Război Mondial

Internată în spital pentru o perioadă, și-a revenit repede și a refuzat să rămână departe de linia frontului. În această perioadă l-a cunoscut și pe tânărul ofițer Gheorghe Mănoiu, care i-a devenit logodnic. Însă pentru Ecaterina războiul nu era o paranteză a vieții, ci însuși destinul său.

Hotărârea de a se alătura efectiv trupelor de luptă a convins comandanții, iar în 1917 a primit gradul onorific de sublocotenent și comanda unui pluton de infanterie din Regimentul 43. Deși avea un fizic fragil, s-a remarcat prin rezistență, participând la marșuri lungi și purtând aceeași greutate ca soldații ei. Întotdeauna se afla în fruntea plutonului, insuflând moral și energie celor din subordine.

Pe front, și-a câștigat rapid respectul camarazilor, care o priveau nu doar ca pe un ofițer, ci ca pe un exemplu de dârzenie și devotament. Ecaterina nu a cerut privilegii și nu a arătat slăbiciune, deși era conștientă că înfruntă un destin nemilos. În august 1917, în timpul luptelor de la Mărășești, a fost împușcată mortal în fruntea plutonului, rostind ultimele cuvinte de încurajare pentru soldații ei. Avea doar 23 de ani.

Sacrificiul ei a fost imediat recunoscut. A primit distincții și aprecieri oficiale, iar memoria sa a fost cinstită de camarazi, care au văzut în ea mai mult decât o femeie curajoasă – un simbol al rezistenței și al hotărârii de a apăra țara cu prețul vieții.

Rămășițele Ecaterinei Teodoroiu au fost aduse în 1921 la Târgu-Jiu, unde au fost depuse în cavoul ridicat în fața Primăriei. Casa părintească a devenit, mai târziu, casă memorială, păstrând obiecte care amintesc de viața și sacrificiul ei, printre care și împletitura de păr pe care și-a tăiat-o atunci când a îmbrăcat uniforma militară.

Cine a fost Ecaterina Teodoroiu? Ecaterina Teodoroiu a rămas în memoria colectivă nu doar ca prima femeie ofițer din România, ci ca un simbol al curajului și al dăruirii totale.