Istoria nu ne oferă un răspuns definitoriu la întrebarea „cine a inventat ceasul?”. Această dilemă este fără un răspuns exact deoarece nu avem vreo evidență despre cine a creat primul ceas.
Istoria ceasului poate deveni destul de complicată când vine vorba despre primele ceasuri, în special primele ceasuri mecanice. Totuși, știm cu siguranță că în secolul al XIII-lea existau deja primele modele de ceasuri mecanice, însă cine a inventat primul model de ceas nu putem oferi un răspuns concret.
Cine a inventat ceasul
Egiptenii au fost printre primii care au împărțit ziua în unități mai mici. Ei măsurau noaptea în 12 părți, folosind ca reper mișcarea stelelor, asociate cu diverse divinități. De asemenea, foloseau obeliscurile pentru a măsura timpul pe parcursul zilei, lungimea umbrelor indicând momentul din zi. Ulterior, au apărut primele ceasuri solare, unde un băț plasat în mijlocul unui cerc proiecta umbre care marcau trecerea timpului. Totuși, aceste dispozitive aveau limitări evidente, funcționând doar când soarele era prezent și depinzând de lungimea zilelor, care varia în funcție de anotimp.
O altă metodă de măsurare a timpului a fost clepsidra, care utiliza vase gradate prin care apa se scurgea, marcând trecerea orelor. Acest dispozitiv a fost folosit în Orientul Mijlociu, dar avea dezavantajul că apa putea îngheța pe timp de iarnă. În China, au fost construite ceasuri care se bazau pe viteza de ardere a bețișoarelor din lemn, la care erau atașate bile de metal prinse cu fire de mătase. Pe măsură ce bețișoarele ardeau, firele se rupeau, iar bilele cădeau la intervale regulate într-un recipient, indicând astfel trecerea timpului.
Primele modele de ceas
Istoria ceasului mecanic este învăluită în incertitudine, deoarece nu se știe exact cine a inventat primul ceas de acest tip. Se pare că primele ceasuri mecanice au fost create în China și în țările islamice înainte de a ajunge în Europa, unde erau realizate de fierari. La sfârșitul secolului al XIII-lea au început să fie construite primele ceasuri mecanice, iar se știe că primul turn cu ceas mecanic a fost ridicat în 1335, la Milano, Italia. Pe măsură ce timpul a trecut, fierarii și lăcătușii au continuat să producă ceasuri echipate cu clopote puternice, pentru a putea fi auzite de la distanțe mari, inclusiv din interiorul locuințelor. În Anglia, primul ceas mecanic datează din 1368. Aceste prime ceasuri erau de masă sau de perete și funcționau cu ajutorul unor greutăți din metal.
În 1510, lăcătușul german Peter Henlein a creat primul ceas mecanic portabil. Acesta putea măsura doar trecerea orelor și era conceput pentru a fi purtat în jurul gâtului sau atașat de curea. Invenția sa a marcat un moment de cotitură în istoria măsurării timpului. În secolul al XVI-lea, fierul a fost înlocuit de alamă, bronz și argint, ceea ce a îmbunătățit aspectul și funcționalitatea ceasurilor. Anii 1540 sunt remarcați în istoria ceasurilor pentru apariția industriei elvețiene de orologerie, care și-a găsit originile într-o perioadă tumultoasă a reformei religioase din Europa.
Un aspect mai puțin cunoscut este că succesul ceasurilor elvețiene a fost influențat de exodul francezilor protestanți persecutați, care au emigrat în Elveția, stabilindu-se în special în Geneva. Aici, în timpul reformei religioase conduse de Jean Calvin, purtarea bijuteriilor a fost interzisă, ceea ce a dus la reorientarea bijutierilor locali spre fabricarea ceasurilor. Purtarea acestora nu era considerată ostentativă, motiv pentru care bijutierii au început să producă ceasuri, punând bazele primei bresle a ceasornicarilor. În 1574, a fost fabricat primul ceas de buzunar cunoscut, realizat din bronz și decorat cu simboluri religioase pe ambele fețe.