Cine a înfăptuit Marea Unire din 1918? Aceasta este o întrebare centrală atunci când analizăm procesul complex care a condus la unificarea provinciilor românești. Eforturile marilor lideri politici precum Regele Ferdinand, Regina Maria, Ion I.C. Brătianu, precum și mișcările naționale din Basarabia, Bucovina și Transilvania, au fost esențiale pentru succesul acestui moment istoric. Ei au transformat aspirațiile naționale într-o realitate, culminând cu unirea de la Alba Iulia pe 1 decembrie.
Marea Unire din 1918 a fost unul dintre cele mai importante evenimente din istoria României, realizată prin eforturile comune ale liderilor politici, diplomaților și chiar a românilor de pretutindeni. Dar cine a înfăptuit Marea Unire din 1918 și cum au contribuit acești oameni la formarea României moderne?
Cine a înfăptuit Marea Unire din 1918?
La 20 noiembrie s-a decis convocarea Adunării Naționale de la Alba Iulia cu participarea a 1228 de delegați aleși, care aveau să se adune în Sala Unirii. Delegația era formată din Vasile Goldiș, episcopul Miron Cristea, episcopul Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-Voievod și Caius Brediceanu. Regele Ferdinand I al României primește și acceptă Declarația Unirii, proclamată la 1 decembrie de către Adunarea Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria.
Marele moment al Unirii a fost pregătit și organizat de oficialii vremii, dar și de oamenii de rând, sătui să se dușmănească și să se urască între ei. Peste 100.000 de oameni din toate zonele țării au venit cu mic, cu mare să fie martori la evenimentul istoric de întregire a neamului românesc.
Momentul mult-așteptat s-a consumat la 1 Decembrie 1918, ora 12, atunci când a fost votată în unanimitate Rezoluția de la Alba Iulia, care a fost citită în fața mulțimii de episcopul Iuliu Hossu. Tot în acest an, în lume se desfășura gripa spaniolă, care a dus la peste 50 de milioane de morți.
Astfel, se încheia procesul de făurire a statului național unitar român, un proces îndelungat și anevoios început în 1859, prin unirea Moldovei cu Țara Românească, continuat prin unirea Dobrogei în 1878, a Basarabiei în martie 1918 și a Bucovinei în noiembrie 1918. Suprafața României Mari avea acum 295.049 km pătrați, iar populația era de 16.500.000 de suflete.
Cum a fost ales orașul Alba Iulia pentru acest eveniment?
Până la sfârșitul Primului Război Mondial și imediat după aceea, Imperiul German, Imperiu Țarist, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Otoman au încetat să mai existe, iar monarhiile acestora au fost abolite.
Prăbușirea autorității Austro-Ungariei s-a făcut resimțită și în Transilvania carfe, deși a stat sub stăpăniri străine multă vreme, era provincia cel mai bine organizată în vederea Marii Unirii.
În aceste condiții, Consiliul Național Român Central a fost cel care brusc a trebuit să se ocupe de guvernarea teritoriilor românești, să asigure ordinea și să preia conducerea militarilor români împrăștiați prin toate părțile imperiului.
În luna octombrie 1918, în sala de ședințe a Parlamentului de la Budapesta răsună glasul deputatului român Alexandru Vaida Voievod, care a citit așa-numita Declarație prin care proclama dreptul națiunii române la autodeterminare, redactată de Vasile Goldiș și prin care cerea, practic, pentru prima dată desprinderea Ardealului de Ungaria.
Tot în Alba Iulia este și arborele de peste 600 de ani din România despre care se spune că a fost un martor mut al nenumăratelor evenimente din țara noastră.
Practic, alegerea orașului Alba Iulia ca loc al proclamării Marii Uniri s-a făcut pornindu-se de la două repere istorice esențiale. Astfel, la 1 noiembrie 1599, în „ziua tuturor sfinților”, Mihai Viteazul își făcea intrarea triumfală în Alba Iulia, cetatea fiind capitala domnitorului celor trei principate (Țara Românească, Moldova și Transilvania), în timp ce, în 1785, pe același platou al Cetății, Horia și Cloșca, doi dintre conducătorii Răscoalei de la 1784, erau executați prin tragere pe roată.
Astfel că, pe lângă faptul că acum știm cine a înfăptuit Marea Unire din 1918, trebuie să mai știm că această unire a dus și la adoptarea unei noi Constituții, cea din 1923.