Citirea Psaltirii timp de 40 de zile. Cum se realizează și care este rolul ei?

Citirea Psaltirii se face timp de 40 de zile. Acest lucru ajută la vindecarea celor mai vechi răni ale sufletului și aduce însănătoșirea celui de curând rănit. Iată când și cum se realizează citirea acestei cărți sfinte.

Psaltirea este o carte a Vechiului Testament, în cuprinsul căreia se află rugăciunile atribuite regelui David. Acestea sunt scrise sub inspirația Sfântului Duh, sub formă de psalmi, acele stihuri în versuri fără rimă. La origine, psalmii sunt cântați la harpă.

Psaltirea este una dintre cărțile de cult cel mai des folosite în rânduiala bisericească, alături de Sfintele Evanghelii și Apostol. De precizat este că această carte sfântă nu se citește în perioada cuprinsă între Miercurea Săptămânii Patimilor și Sâmbăta Tomii, excepție făcând Denia din Vinerea Patimilor.

Psaltirea este o carte a Vechiului Testament, în cuprinsul căreia se află rugăciunile atribuite regelui David.

De ce este importantă citirea Psaltirii timp de 40 de zile?

Potrivit Sfântului Vasile cel Mare, Psaltirea „este o adevărată comoară de învăţături bune, punând la îndemâna fiecăruia după sârguinţa lui tot ceea ce este de folos. Ea vindecă rănile cele vechi ale sufletului şi aduce cât se poate de grabnic însănătoşirea celui de curând rănit. Îngrijeşte de cel bolnav şi păstrează întreg pe cel sănătos. În genere, ea face ca patimile care de-a lungul vieţii omeneşti caută să se cuibărească în suflete, să fie îndepărtate şi la aceasta ajunge prin crearea îngrijită a unei stări sufleteşti pline de bucurie şi de plăcere, care face ca în suflete să ia fiinţă, cugetele cele înţelepte”, scrie poruncaiubirii.agaton.ro.

În „Cuvântul-înainte la Psalmi”, Sfântul Vasile cel Mare spune că psalmul este liniștea sufletelor, răsplătitorul păcii, potolitorul gălăgiei și al valurilor gândurilor.

Mai mult, el amintește că „psalmul face să slăbească mânia sufletului și înfrânează pornirea către patimi; este tovarășul prieteniei, apropierea celor care stau departe, ca unul care împacă pe cei ce-și poartă vrajmașie. Psalmul este alungătorul demonilor, aducătorul ajutorului îngeresc, armă pentru teama de noapte, liniște pentru oboseala zilei, pavăză și mângaierea oamenilor credincioși, iar pentru femeile credincioase, una din cele mai potrivite podoabe. Psalmul face ca pustiurile să se arate locuite și patimile să fie înfrânate. Început pentru începători, el este creștere pentru cei care propășesc pe calea virtuții și sprijin pentru cei care merg pe calea desăvârșirii.”, spune Sfântul Vasile cel Mare, potrivit sursei citate.

În „Cuvântul-înainte la Psalmi”, Sfântul Vasile cel Mare spune că psalmul este liniștea sufletelor, răsplătitorul păcii, potolitorul gălăgiei și al valurilor gândurilor.

Cum se citește Psaltirea?

Înainte de citirea Psaltirii, credincioșii rostesc formula „Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri…”, apoi continuă cu rugăciunile începătoare, troparele de umilință, „Doamne miluiește” de 40 de ori și Rugăciunea Sfintei Treimi.

Psaltirea se citește cu luare aminte, fără grabă și cugetând mereu asupra celor citite. Psalmii pot fi parcurși pe rând, după cât poate fiecare. Important este ca, odată începută rugăciunea, aceasta să fie dusă până la sfârșit. În plus, psalmii pot fi citiți și pe sărite.

Cei mai puternici psalmi sunt cei ai însănătoșirii, și anume: psalmii 22 și 102.

Psalmul 22 începe cu versetul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.” și se continuă astfel: „La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic.” Psalmul se termină cu versetul: „Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.”

Psalmul 102 este următorul: „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale; Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări; Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.

Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El; Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.

Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul, Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.”