Comandantul Inspectoratului de Jandarmi Iași se pensionează! Florin Chesaru a condus instituția timp de 4 ani

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Colonelul Florin Chesaru pleacă de la conducerea Inspectoratului Județean de Jandarmi Iași după 4 ani în care a fost inspector șef. Acesta a fost numit în funcție în anul 2022, după ce a câștigat concursul pentru funcția respectivă. Acesta are vârsta de 49 de ani, iar acum va trece în rezervă. Col. Cosmin Chesaru are o experiență de peste 25 de ani în jandarmerie, iar în anii 2009 și 2011 a participat la misiuni în câmpul de luptă din Kosovo.

„Peste câteva zile voi preda comanda Jandarmeriei Iași și voi trece în rezervă, după aproape 30 de ani petrecuți în uniforma Jandarmeriei Române.

Trei decenii înseamnă mult mai mult decât o carieră.
Înseamnă o parte importantă din viață, cu misiuni, responsabilități, alegeri, reușite, încercări și, mai presus de toate, cu oameni. Oameni de la care am învățat, oameni alături de care am construit și oameni care, într-un fel sau altul, m-au ajutat să devin ceea ce sunt astăzi.
La capătul unui asemenea drum sunt multe lucruri despre care aș putea vorbi.
Dar aceste rânduri nu sunt despre mine și nici despre bilanțul unei cariere.

Aceste rânduri sunt despre și pentru dumneavoastră.
Despre oamenii din presa ieșeană cu care, de-a lungul ultimilor 4 ani, am construit o relație pe care mi-am dorit-o întotdeauna deschisă, sinceră și bazată pe respect.

Și vreau să încep, poate surprinzător, prin a le mulțumi celor care ne-au criticat.
Le mulțumesc celor care au pus întrebări incomode, celor care au privit cu ochi critic deciziile și acțiunile noastre, celor care ne-au spus, uneori fără menajamente, că societatea așteaptă mai mult de la noi.
Nu ne-a fost întotdeauna ușor să auzim criticile. Uneori am fost de acord cu ele, alteori nu. Uneori am considerat că avem dreptate, alteori am înțeles că trebuie să schimbăm ceva.
Dar am învățat un lucru important: nu doar cei care te laudă îți fac bine. Uneori, cel care are curajul să-ți spună că ai greșit îți este mai de folos decât cel care îți spune că totul este în regulă.
Prin întrebările, observațiile și criticile dumneavoastră ne-ați ajutat să ne privim și prin ochii celor pentru care lucrăm. Să înțelegem mai bine ce așteaptă oamenii de la Jandarmeria lor, ce îi nemulțumește, ce îi preocupă și unde trebuie să facem mai mult sau, uneori, să facem altfel.
O instituție care nu este întrebată și care nu acceptă să fie privită critic riscă, la un moment dat, să creadă că știe singură ce este mai bine pentru oameni.
Ori, noi suntem în slujba oamenilor. Iar pentru a ne face bine datoria trebuie să știm nu doar ceea ce avem noi de făcut, ci și ceea ce societatea așteaptă de la noi.
De multe ori, dumneavoastră ați fost cei care ne-ați ajutat să auzim această voce.
Pentru asta vă mulțumesc!

Vă mulțumesc, deopotrivă, și pentru momentele în care ați știut să arătați oamenilor ce înseamnă munca unui jandarm. Pentru situațiile în care, dincolo de uniformă, ați văzut omul. Omul care își face datoria în stradă, care își asumă responsabilități și riscuri, care de multe ori, își lasă familia acasă pentru a avea grijă de siguranța altora.
Omul care nu așteaptă mulțumiri sau recompense.
Omul care răspunde mereu „Prezent la datorie!”.

În toți acești ani mi-am dorit ca relația mea cu presa să fie una deschisă și onestă.
Nu mi-am dorit niciodată o presă care să spună ceea ce ne-ar fi plăcut nouă să auzim și nici nu am crezut că o relație bună cu presa înseamnă absența criticii.
Mi-am dorit o presă cu care să putem vorbi. Care să întrebe.
Care să ne ceară explicații.
Care să ne spună atunci când vede lucrurile diferit.
Pentru că respectul adevărat nu înseamnă să fim întotdeauna de acord. Înseamnă să putem sta față în față și atunci când avem păreri diferite, să ne spunem lucrurile deschis și, la sfârșitul discuției, să ne putem strânge mâna cu aceeași sinceritate.

Poate că nu am reușit întotdeauna să vă răspund așa cum v-ați fi dorit. Poate că au existat momente în care responsabilitatea funcției sau rigorile profesiei m-au obligat să spun mai puțin decât aș fi vrut.
Dar vă asigur că am încercat întotdeauna să vă respect meseria, așa cum mi-am dorit să o respectați și dumneavoastră pe a noastră.

Dincolo de diferențele dintre profesiile noastre, cred că ne-a unit un lucru simplu: am lucrat pentru aceeași comunitate.
Dumneavoastră ați avut datoria de a întreba, de a informa și, atunci când a fost cazul, de a critica.
Noi am avut datoria de a proteja, de a interveni și de a răspunde pentru deciziile noastre.
Iar eu, ca om și comandant, am avut multe de învățat din această relație.

Astăzi pot spune cu sinceritate că m-ați ajutat să-mi fac mai bine meseria. M-ați făcut să explic mai bine, să ascult mai atent și să mă întreb mai des cum se vede din afară ceea ce noi, din interiorul instituției, consideram uneori firesc.
M-ați ajutat să fiu un ofițer și un comandant mai bun.
Și pentru asta vă sunt recunoscător.

Nu închei acest drum spunând că totul a fost perfect. Ar fi nedrept și, mai ales, n-ar fi adevărat.
Am greșit și noi, cu siguranță.
Important este ca, atunci când tragi linie, să poți spune că ai avut puterea să înveți din greșeli, să schimbi ceea ce trebuia schimbat și să nu uiți niciodată pentru cine porți uniforma.

Eu închei această etapă cu sentimentul datoriei împlinite și cu liniștea că am încercat, atât cât am putut și cât am știut, să-mi fac datoria cu onoare, echilibru și respect față de Cetățean.

Când privesc în urmă, după aproape 30 de ani, nu mă gândesc în primul rând la grade, statistici sau bilanțuri.
Mă gândesc la oameni.
La cei care au fost alături de mine.
La cei care m-au încurajat.
La cei care m-au contrazis.
La cei care mi-au spus că am făcut bine și la cei care au avut curajul să-mi spună că puteam face mai bine.
Din fiecare întâlnire, din fiecare experiență și chiar din fiecare dezacord am încercat să iau ceva cu mine.
Iar dumneavoastră, oamenii din presa ieșeană, faceți parte din acești ani ai vieții mele.

De aceea, la final, nu vreau să vă transmit un mesaj de protocol.
Vreau doar să vă spun, simplu și sincer:
Vă mulțumesc!
Pentru întrebări și pentru răspunsurile pe care m-ați obligat să le caut.
Pentru critici și pentru lucrurile pe care le-am învățat din ele.
Pentru aprecieri, atunci când le-am meritat.
Pentru fiecare telefon, fiecare discuție, fiecare dezacord purtat cu respect și fiecare strângere de mână de după.
Vă mulțumesc că m-ați ajutat să înțeleg mai bine oamenii și comunitatea pe care am avut datoria să o servesc.
Vă mulțumesc pentru deschidere, pentru sinceritate și pentru respectul pe care ni l-am acordat reciproc.

La capătul acestui drum, rămân cu o convingere simplă:
Funcțiile se predau. Uniformele se așază în dulap. Dar caracterele rămân. Și rămâne, mai presus de toate, felul în care am ales să fim oameni unii cu ceilalți.

Dacă, peste ani, din tot ceea ce am făcut va rămâne și imaginea unui om care a știut să asculte, să respecte, să accepte o critică și mai ales, să păstreze mereu deschisă ușa dialogului cu dumneavoastră, atunci voi considera că am mai îndeplinit o misiune. Vă mulțumesc că ați făcut parte din drumul meu! Cu recunoștință, respect și prietenie”, a transmis colonel Cosmin Chesaru.