Comorile uriase lasate de Nicolae Grigorescu la Manastirea Agapia – FOTO

Manastirea Agapia este impodobita spre nemurire de sfintii pictati de Nicolae Grigorescu intre anii 1858 – 1861. Lucrarea de executare a picturii interioare a bisericii i-a fost incredintata pictorului de catre Maica Stareta a Manastirii Agapia, Tavefta Ursache. Aceasta a vazut o icoana mare cu Maica Domnului pictata de Grigorescu, icoana  pe care o regasim si astazi in muzeul manastirii si astfel s-a convins de talentul pictorului.

Desi avea doar 20 de ani cand a inceput sa picteze interiorul bisericii, Nicolae Grigorescu reuseste cu puterile si talentul sau sa faureasca la Agapia o opera nemuritoare de mare valoare, in care imbina cu succes traditia bizantina cu stilul neoclasic si cu arta populara romaneasca, creata de geniul sau artistic.

In portretele sfintilor, Grigorescu foloseste ca modele preoti slujitori ai manastirii, calugarite, tarani, copii sau diverse persoane aflate in  trecere prin manastirea Agapia. Astfel, acesta reuseste sa picteze icoanele din catapeteasma, tablourile si compozitiile murale intr-o maniera realista, in care realitatea este redata cu mare precizie si talent artistic. Se poate observa vivacitatea chipurilor si a coloritului, miscarile pline de gratie, de omenesc si de dinamism.

In interiorul bisericii putem admira unele compozitii originale care dovedesc ca Grigorescu a cautat sa impuna o conceptie noua, personala, realizand la Agapia „un stil romanesc al picturii religioase”, cum ar fi: Drumul Crucii, Ruga in gradina Ghetsimani, Punerea Mantuitorului in mormant, Cina cea de Taina, Tobie parasit de inger, Intrarea Mantuitorului in Ierusalim, Sfanta Fecioara Maria cu Pruncul Iisus, Crucea cu Mantuitorul rastignit, etc. Printre icoanele cu prorocii mari se remarca chipul tineresc si plin de gratie al profetului Daniil, in care pictorul isi imortalizeaza chipul lui din tinerete, lasandu-ne astfel un autoportret anonim, potrivit viziteazaneamt.ro.

Din intregul ansamblul de picturi de la manastirea Agapia, lucrarea cu cea mai mare valoare artistica o reprezinta Icoana Maicii Domnului cu Pruncul in brate. Avand drept model o taranca din satul Filioara, pictorul reuseste sa redea chipul romanesc al Maicii Domnului cu trasaturile si atitudinea de mama taranca din Moldova.