Consecințele crizei în desfășurare

Cu certitudine, ne aflăm în prezența unei crize politice în desfășurare. Chiar dacă Ilie Bolojan și partizanii acestuia, precum și unii analiști arondați sistemului, susțin că nu trăim într-o criză, ci într-o normalitate. Există toate ingredientele ale unei crize, care, dacă se prelungește, aruncă literalmente în aer România. Cum răspund liberalii și useriștii acestei provocări?

Ilie Bolojan, care s-a încăpățânat să rămână în fruntea executivului, afirmă că lucrurile pot merge bine mersi mai departe, încă mult și bine. Cât ai bate din palme, el a decis, probabil jucând la barbut, înlocuirea miniștrilor PSD, care astăzi demisionează, cu interimari aleși dintre miniștrii rămași. Ne potcovim astfel, între altele, cu Diana Buzoianu, a cărei prestații la mediu a fost sancționată cu o majoritate parlamentară, că va prelua probabil, cu aceeași eficiență, și un alt departament extrem de important, cel al Agriculturii. Unde, în mod cert, va săvârși aceleași isprăvi. Iar Oana Țoiu, ca să mă opresc cu exemplele aici, după ce s-a făcut și se face în continuare literalmente de râs în calitate de șefă a diplomației române, reia, iată, și un alt minister extrem de important și de complex, cum este cel al Muncii. Schimbările operate de Ilie Bolojan nu sunt nicidecum de natură să asigure cât de cât o continuitate unui executiv care și așa se deplasează din ce în ce mai dificil, în cârje. Următoarea mișcare pe care este silit să o facă PSD, în virtutea deciziei adoptate de majoritatea covârșitoare a liderilor centrali și locali ai partidului, este retragerea de pe tabla de șah politic a celorlalte piese de care dispun. Este vorba de secretarii și subsecretarii de stat, președinții de consilii județene, prefecții și subprefecții, dar și de puzderia de înalți funcționari publici care conduc diverse departamente ale statului, ca să nu mai vorbim de deconcentrate și de sutele de consilii de administrație. În ceea ce privește ultimele două categorii pe care le-am enunțat, nu este deloc exclus să asistăm la un haos total. Asta întrucât plecarea PSD din guvern, ruperea majorității politice, nu înseamnă, în mod automat, că aceștia vor elibera, la semnalul lui Sorin Grindeanu, pozițiile pe care le dețin și care le aduc substanțiale câștiguri materiale. Conform experiențelor anterioare, cel mai probabil este că aceștia vor rămâne pe poziții, așteptând să fie dați afară, după care vor intenta procese împotriva statului, pe care le vor câștiga în serie, cu despăgubirile aferente.

Preluarea din mers a unor ministere și departamente de către persoane din PNL, USR și UDMR, trase la zaruri, va multiplica numărul deciziilor incompetente și, respectiv, haosul care și așa există în administrația publică centrală. Iar în plan local, chiar și în puținele orașe și comune în care este relativă liniște, unde până în prezent nu s-au încăierat unii cu alții cei care compun majoritățile, cuțitele vor fi scoase de sub masă, iar deciziile luate în beneficiul comunităților vor fi amânate sau, dimpotrivă, vom asista la decizii de natură să arunce în aer relațiile existente în respectivele comunități.

Într-un alt plan, consecința acestei „continuități” va fi faptul că aproape în totalitate vor fi blocate investițiile, pentru că instabilitatea generează panică în rândul întreprinzătorilor interni și externi. Statul român nu va mai fi creditat prin achiziționarea de obligațiuni garantate, indiferent de dobânzile care vor fi promise, inflația va trece în câteva zile de 10% și, în ceea ce privește deciziile cu caracter politic luate de organizațiile internaționale, în frunte cu Uniunea Europeană, pozițiile adoptate de reprezentanții României, dacă chiar vor mai exista, nu vor fi luate în serios și nu vor fi omologate.

Tendințele pe care le-am consemnat mai sus, adevărate capcane în ceea ce privește stabilitatea internă și externă a României, se vor accentua exponențial, până când întreaga combinație pusă la cale de Ilie Bolojan se va surpa ca un castel de nisip.

Un lucru rău început, crearea unei coaliții, vezi Doamne, a pro-europenilor, a continuat din ce în ce mai rău, această construcție urmând, mai devreme sau mai târziu, să-și dea obștescul sfârșit.

Sub motiv că va curma suferințele la care este supusă societatea românească, PSD declară că va precipita lucrurile printr-o moțiune de cenzură, pe care opoziția și, în primul rând, AUR, promite să o voteze și să o adopte, chiar dacă, între timp, într-o manieră cât se poate de perfidă, sunt vânați senatori și deputați ai opoziției pentru a-i determina să trădeze și să treacă de partea unei puteri care se destramă.

În zilele următoare nu vom asista decât la un circ politic, care va fi primit cu dezgust de cea mai mare parte a populației și care va accelera ritmul în care România se izbește de zid. Cu cât impactul va fi mai mare, cu atât va crește șansa românilor de a putea să se pronunțe prin alegeri anticipate.