Consecințele eliminării lui Călin Georgescu

S-a ajuns ieri seară la punctul final al loviturii de stat din România. Ceva mai repede decât se așteptau analiștii, interni și externi, Călin Georgescu a fost eliminat din cursă. Au existat mai multe semnale că așa stau lucrurile, primul fiind îndepărtarea neașteptată a lui Toni Greblă de la conducerea Biroului Electoral Central și ultimul, vizita intempestivă și scandaloasă a ambasadorului Franței la București la CCR. Răul cel mai mare, din punct de vedere democratic și electoral, s-a produs.

Ce urmează? Este limpede că progresiștii neomarxiști, globaliștii și soroșiștii au reputat o importantă victorie de etapă. Este, fără doar și poate, un punct câștigat în războiul rece declanșat de europenii încă progresiști și globaliști, îngenunchiați de caracatița Soros în fața administrației Trump. Toni Greblă a fost eliminat practic peste noapte de la șefia Biroului Electoral Central pentru că a solicitat Curții Constituționale cuvenitele lămuriri legate de motivele legale care au stat la baza anulării celor două tururi de alegeri, care, a susținut acesta, se desfășuraseră în deplină legalitate.

În ceea ce-l privește, o circumstanță agravantă a fost faptul că nu a recunoscut cheltuielile electorale ilegale făcute de PNL, în valoare de milioane de euro, și a refuzat restituirea acestora. Pentru mine, cel puțin, eliminarea lui Toni Greblă a fost un semnal că se pregătește prima linie fortificată de apărare a statului totalitar împotriva votului popular. A doua și ultima fortificație rămânea, în continuare, Curtea Constituțională. Printr-un document extrem de confuz, dinadins alambicat, s-a operat însă definitiv în mod chirurgical asupra Biroului Electoral Central. Celor nouă de la Curte nu le mai rămâne altceva de făcut decât să aplaude.

Dar ce urmează? Dacă niciun suveranist nu va mai rămâne în cursă, dacă toți reprezentanții suveraniștilor vor fi descurajați să mai participe sau aruncați literalmente peste bord, atunci urmează să constatăm, în funcție de rezultatele cercetărilor de piață, că între 37 și 45% dintre românii cu drept de vot din țară și din străinătate nu vor mai avea, practic, pe cine să susțină. Și, prin urmare, nu ar mai avea motive să se prezinte la urne. Cei care rămân în cursă, candidați ai progresiștilor susținuți din spate de statul subteran, vor participa în primul tur de scrutin la distribuirea voturilor rămase. În cel de-al doilea tur de scrutin va câștiga pur și simplu cel care va avea mai multe voturi.

Bătălia se va da, probabil, între Crin Antonescu și Nicușor Dan. Dacă lupta va fi strânsă, așa cum este de prevăzut, va ajunge la Cotroceni un om politic care va avea în spate cel mult 20-30% din sufragiile cetățenilor români cu drept de vot.

Ce fel de președinte va fi acela? Care va fi legitimitatea lui? În ce măsură, într-o perioadă critică pentru România, politicile acestuia se vor putea bucura de o susținere reală din partea cetățenilor? Cât de expusă va fi România, în aceste condiții, unei grave crize de încredere și unei profunde instabilități politice? Cum ne vom prezenta în fața partenerilor externi și, în special, în raport cu noua administrație de la Washington, atunci când în statul nostru a fost atât de grav încălcată democrația, încât oamenilor le-a fost literalmente confiscat dreptul de vot?

În aceste momente, AUR așteaptă decizia lui Călin Georgescu pentru o eventuală candidatură a lui George Simion.