Constituția și justiția în moarte clinică

La capăt, vor fi puse în același sicriu. Prima Constituție din lume a apărut în Grecia, scrisă în limba împrumutată de la fenicieni. În acest act normativ, al cărui autor a fost Dracon, se prevedea pedeapsa cu moartea pentru autori în ipoteza în care Constituția era încălcată. Era cea mai aspră sancțiune. De-a dreptul draconică. Ca și atunci însă, și acum, constatarea acestei stări de fapt o face justiția. Dar ce se întâmplă dacă și magistrații participă la încălcarea Legii Fundamentale? Ei bine, Dracon nu a prevăzut o asemenea eventualitate. Care, mii de ani mai târziu, s-a petrecut în România.
Nu există nici cel mai mic dubiu că Legea Fundamentală a statului român a fost încălcată. Cei care au oprit procesul electoral, anulând cele două tururi de scrutin, sunt acuzați tocmai din acest motiv că au dat o lovitură de stat. Dacă așa stau lucrurile – și eu cred că da – atunci această operațiune s-a făcut pe mâna unei Curți Constituționale obediente, condusă de un personaj dublu șantajabil, Marian Enache, fost turnător la Securitate și cu statut de revoluționar la Vaslui, precum și pe mâna celor care au determinat CCR ca, la doar o zi după hotărârea nr. 31 din decembrie anul trecut, care constata valabilitatea alegerilor, să dea hotărârea nr. 32, care a constatat contrariul. Acești autori din umbră nu pot fi identificați în altă parte decât în cercul restrâns al puterii, deținută de PSD, PNL și UDMR, și în cercul restrâns al „sistemului”. Istoria – și, din păcate, doar istoria – va stabili lista completă a vinovaților. Pentru moment, un singur fost magistrat, Lăcrămioara Axinte, a generat un demers civico-juridic, în urma căruia un alt singur magistrat, Alexandru Vasile, de la Curtea de Apel Ploiești, a stabilit că Legea Fundamentală a fost încălcată de cei care au oprit samavolnic cursul celui de-al doilea tur de scrutin în decembrie anul trecut și a indicat cine sunt vinovații, anulând anularea alegerilor.
Dar moneda aceasta are două fețe. Cealaltă față a monedei prezintă o situație total diferită. Alți trei magistrați, Alina Gianina Prelipcean, Maria Hurdei și Ionel Florea, de la Înalta Curte de Casație și Justiție, au anulat anularea anulării, stabilind că, pe bună dreptate, au fost anulate cele două tururi de scrutin și, implicit, că vinovații sunt în altă parte. Sistemul consideră că principalul vinovat este Călin Georgescu, aflat sub control judiciar și cercetat în prezent în mai multe dosare penale, după ce a câștigat detașat primul tur de scrutin, iar alte persoane sunt complicii săi la tentativa de lovitură de stat prin încălcarea gravă a Legii Fundamentale. Este adevărată această constatare: s-a făcut într-o stare de hiperceleritate, într-un timp record de doar 33 de minute, fără respectarea termenului de cinci zile prevăzut pentru toate părțile implicate și fără ca acestora să li se dea posibilitatea de a pleda în instanță. În ceea ce privește această a doua față a medaliei, este important de precizat că hotărârea CCR a fost tratată ca o decizie, în condițiile în care, conform Constituției, doar deciziile CCR nu pot fi atacate în justiție. Dacă completul de la Înalta Curte de Casație și Justiție s-a grăbit și a greșit, magistrații de aici devin și ei, post-factum, părtași ai loviturii de stat.
Una peste alta, indiferent din ce direcție am privi lucrurile, este cât se poate de limpede că Legea Fundamentală, respectiv Constituția, a fost încălcată. Dacă am aplica normele lui Dracon, autorii, indiferent cine sunt ei, ar trebui să plătească cu viața. Constituția este cel mai important act normativ al unei comunități organizate într-un stat. Iar cine încalcă cele mai importante norme, indiferent cine este acesta, trebuie pedepsit exemplar împreună cu toți complicii săi. Atâta doar că, în România, la acest capitol, există, pentru moment, două școli diferite de gândire. Iar societatea s-a rupt și ea în două, contemplând neputincioasă starea de moarte clinică a democrației, la pachet cu moartea clinică a justiției.