Control total: Nu mai ai voie să-ți atingi banii fără aprobarea Fiscului

Într-o societate care pretinde că respectă libertățile individuale și dreptul la proprietate, devine din ce în ce mai greu de înțeles cum este posibil ca un cetățean să fie obligat să ceară permisiunea statului sau a băncii pentru a-și folosi propriii bani. În Spania, retragerile de numerar mai mari de 3.000 de euro sunt supuse unei birocrații absurde, care ridică serioase semne de întrebare legate de controlul financiar și libertatea economică a individului.

În contextul penei de curent care a paralizat Spania, la bancomatele din țară s-au creat cozi enorme! Vă imaginați daca s-ar întâmpla o asemenea chestiune și la noi? V-ați imagina să nu aveți bani cash și să nu puteți să vă luați de mâncare?

RomaniaTV

Cine este SSP-istul lui Nicușor Dan. Le-a înnebunit pe internaute, care îl vor de bărbat, doar că el e puțin... însurat: Îl caut pe domnul de la SPP pentru o prietenă

Observatornews.ro

Oraşul din ţară în care chiriile au explodat. Un apartament cu două camere ajunge să coste şi 1.000 de euro pe lună

Banii tăi, dar cu aprobarea statului

Regulile actuale impun ca orice retragere de peste 3.000 de euro de la bancomat să fie notificată Agenției Fiscale Spaniole (Agencia Tributaria). Concret, pentru sume între 3.000 și 100.000 de euro, trebuie să trimiți o notificare oficială cu cel puțin 24 de ore înainte. Pentru sume mai mari de 100.000 €, termenul crește la 72 de ore. În caz contrar, cetățeanul poate primi o amendă care poate ajunge până la 150.000 de euro. Ironia? Toți acești bani sunt, teoretic, munciți legal, declarați, impozitați și stocați în conturi bancare oficiale.

07:40, 22 May 2025

Cardurile de pe care nu trebuie să retragi bani de la bancomat! Care este motivul

Aceasta nu mai este o măsură de protecție fiscală, ci un act de supraveghere și control financiar. Practic, ești considerat suspect doar pentru că vrei să-ți folosești economiile în numerar. Ce fel de libertate financiară mai există dacă nu poți avea acces la banii tăi fără a fi întrebat de ce, când, cum și pentru ce îi retragi?

În plus, fiecare bancă din Spania are propriile limite impuse pentru retrageri, uneori ridicol de mici: 600 de euro la Sabadell, 1.000 la Bankinter, 1.200 la CaixaBank. E nevoie de mai multe retrageri pentru a ajunge la o sumă decentă, iar în unele cazuri, nici măcar nu poți scoate întreaga sumă dorită dintr-un singur bancomat. Situația devine și mai frustrantă dacă vrei să faci o achiziție legală, precum o mașină, o renovare sau o investiție personală.

A cere voie să scoți bani din contul tău este echivalent cu a nu mai deține cu adevărat acei bani. Ei sunt, de facto, ai băncii sau ai statului, iar tu ai doar un drept condiționat de acces.

Autoritățile justifică aceste măsuri prin lupta împotriva spălării de bani și a evaziunii fiscale. Însă realitatea este că majoritatea celor afectați de aceste restricții sunt oameni obișnuiți, care își gestionează economiile în mod legal. În loc să vizeze rețelele de criminalitate organizată sau tranzacțiile suspecte cu adevărat, statul preferă să generalizeze suspiciunea și să impună reguli rigide tuturor cetățenilor.

România urmează același drum: Controlul banilor sub pretextul “ordinii fiscale”

Dacă te revoltă faptul că în Spania trebuie să ceri voie statului să-ți scoți propriii bani din bancă, privește cu atenție ce se întâmplă în România. Modelul de supraveghere financiară devine tot mai agresiv și pe meleagurile noastre, iar direcția este clară: mai puțină libertate pentru cetățean, mai mult control pentru stat.

Partidele aflate la putere – PSD, PNL și UDMR – folosesc instituții precum ANAF nu ca un instrument de echilibrare fiscală, ci ca un aparat de presiune și pedeapsă pentru românii de rând. Popririle pe conturi se aplică în masă, fără avertismente, uneori pentru datorii ridicole de câțiva lei. Băncile, în complicitate cu statul, blochează conturile imediat, iar omul simplu rămâne fără bani pentru chirie, hrană sau tratamente medicale.

În timp ce politicienii își votează pensii speciale, privilegii și vacanțe de lux, românii trebuie să stea la cozi interminabile pentru a ridica o poprire sau pentru a contesta o greșeală făcută de sistem. Nicio explicație, nicio asumare, nicio compasiune. Cetățeanul este tratat ca un suspect, ca un datornic notoriu, chiar dacă muncește cinstit și își plătește contribuțiile.

Întrebarea legitimă care apare: unde sunt banii furați de marii corupți? De ce nu vedem popriri pe conturile celor care au delapidat bugete de miliarde? De ce ANAF-ul nu este activ și vigilent când e vorba de offshore-uri, contracte umflate sau fonduri europene deturnate? Răspunsul este simplu și amar: pentru că instituțiile statului nu sunt independente, ci subordonate politic. Iar politica românească, de prea mult timp, nu mai lucrează în interesul cetățeanului, ci doar al privilegiilor de partid.

În loc ca guvernarea să ușureze viața cetățenilor, să simplifice procedurile și să protejeze oamenii cinstiți, ea îi tratează pe toți ca pe niște potențiali evazioniști. Este un sistem construit pe neîncredere, control și abuz de putere.