Specia de copac Ulm este un arbore foios cunoscut pentru coroana sa largă și pentru capacitatea de a oferi umbră densă în sezonul cald. Este întâlnit în România atât în păduri, cât și în parcuri sau grădini, datorită adaptabilității sale la diferite condiții de sol și climă. Poate atinge înălțimi impresionante și are o creștere rapidă în primii ani de viață.
Din punct de vedere botanic, ulmul face parte din genul Ulmus, din familia Ulmaceae, și este considerat un arbore ornamental și forestier deopotrivă. Se remarcă printr-un trunchi solid, ramuri puternice și o coroană care poate avea formă rotundă sau de vază. În condiții bune, poate trăi peste un secol și ajunge la 25-35 de metri înălțime. Este răspândit în zonele de câmpie, deal și chiar în regiunile montane ale României.
Caracteristicile și speciile unui copac Ulm
Copacul Ulm este apreciat în primul rând pentru aspectul său impunător. Frunzele sunt simple, ovale, cu baza ușor asimetrică și margini dințate, iar la atingere pot avea o textură ușor aspră. În sezonul de toamnă, frunzișul capătă nuanțe galben-maronii, oferind un aspect decorativ plăcut, mai ales în parcuri. Scoarța este cenușie și brăzdată, iar odată cu înaintarea în vârstă devine mai groasă și mai adânc crăpată.
Fructele ulmului poartă denumirea de samare și au o formă rotundă, subțire, prevăzută cu o margine asemănătoare unei aripioare, ceea ce permite răspândirea semințelor prin intermediul vântului. Creșterea este rapidă în primii ani, mai ales în soluri fertile și umede, iar dezvoltarea coroanei poate fi spectaculoasă dacă arborele este îngrijit corespunzător.
În România sunt întâlnite mai multe specii. Ulmus minor, cunoscut ca ulm de câmp, este răspândit în zonele joase și este frecvent utilizat în amenajări urbane. Ulmus laevis preferă solurile umede și este întâlnit adesea în apropierea râurilor. Ulmus glabra crește mai ales în regiunile montane, unde poate atinge dimensiuni mari. De asemenea, Ulmus pumila, cunoscut ca ulmul din Turkestan, este apreciat pentru rezistența la secetă și pentru ritmul accelerat de creștere.
Pe lângă rolul decorativ, ulmul are și o importanță practică. Sistemul său radicular extins ajută la stabilizarea solurilor, în special în zonele umede sau predispuse la eroziune. Lemnul este dur, rezistent și relativ elastic, fiind folosit în trecut la construcția de mobilier, podele sau chiar ambarcațiuni.
Plantarea și îngrijirea copacului Ulm
Plantarea unui copac Ulm se recomandă în perioada de repaus vegetativ, adică din toamnă târziu până la începutul primăverii, aproximativ între octombrie și martie. Înainte de plantare, rădăcinile trebuie hidratate prin menținerea lor în apă timp de aproximativ 24 de ore. Groapa trebuie să fie suficient de largă și adâncă pentru a permite dezvoltarea naturală a rădăcinilor. Solul scos poate fi amestecat cu compost sau turbă pentru a îmbunătăți fertilitatea, iar în cazul terenurilor grele, argiloase, se poate adăuga nisip pentru drenaj.
După fixarea arborelui în groapă, se udă din abundență pentru a elimina golurile de aer din jurul rădăcinilor, iar pământul se tasează ușor pentru stabilitate. În primii ani de viață, udarea regulată este esențială pentru o dezvoltare armonioasă. Odată ajuns la maturitate, ulmul devine mai rezistent și poate tolera perioade scurte de secetă, în funcție de specie.
Tăierile de formare și întreținere sunt importante pentru menținerea unei coroane echilibrate și pentru prevenirea ruperii ramurilor. Acestea se efectuează de preferat toamna târziu sau primăvara devreme, evitând perioadele de temperaturi extreme. Nu este indicat să se elimine mai mult de 15-20% din coronament într-un singur an, deoarece intervențiile excesive pot slăbi arborele și îl pot face mai vulnerabil la boli.
Prin dimensiunile sale, rolul ecologic și valoarea estetică, un copac Ulm rămâne o alegere potrivită pentru grădini și spații verzi, cu condiția respectării regulilor de plantare și întreținere.