Criză la vârful ONU! Începe competiția pentru un post decisiv pentru ordinea mondială

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Organizația Națiunilor Unite intră într-o etapă crucială a procesului de succesiune pentru funcția de secretar general, în contextul în care mandatul lui Antonio Guterres se apropie de final, iar instituția se confruntă cu presiuni politice, financiare și geopolitice fără precedent.

În această săptămână, cei patru candidați oficiali vor fi audiați public, într-un exercițiu rar de transparență organizat doar pentru a doua oară în istoria ONU. Timp de două zile, fiecare dintre ei va răspunde întrebărilor celor 193 de state membre, precum și reprezentanților societății civile, într-un format de dezbateri care poate influența decisiv percepția internațională asupra viitorului lider al organizației.

O alegere formal transparentă, dar decisă în culise

Deși audierile publice sugerează un proces deschis, realitatea politică rămâne neschimbată: decizia finală va fi influențată decisiv de membrii permanenți ai Consiliului de Securitate (Statele Unite, China, Rusia, Franța și Regatul Unit) fiecare având drept de veto.

În acest context, diplomația informală și negocierile dintre marile puteri vor cântări mult mai greu decât discursurile publice. Semnalele venite de la Washington indică deja că viitorul secretar general ar trebui să fie compatibil cu interesele americane, ceea ce subliniază dimensiunea geopolitică a alegerii.

În paralel, mai multe state promovează ideea unei prime femei la conducerea ONU, în timp ce America Latină revendică, în baza rotației geografice, dreptul de a furniza următorul lider, o regulă însă neaplicată strict în trecut.

Toți cei patru candidați converg asupra unui diagnostic comun: ONU traversează o perioadă de slăbire instituțională, marcată de pierderea încrederii internaționale și de dificultăți financiare tot mai accentuate. Reconstruirea credibilității organizației devine astfel tema centrală a competiției.

Cine sunt candidații

Michelle Bachelet (Chile)

Fostă președintă a Chile și figură importantă a stângii latino-americane, Michelle Bachelet vine cu o biografie marcată de persecuția politică în timpul dictaturii lui Augusto Pinochet. Ulterior, a devenit prima femeie care a condus statul chilian în două mandate.

Experiența sa la conducerea Înaltului Comisariat ONU pentru Drepturile Omului i-a consolidat profilul internațional, dar i-a adus și critici dure, în special din partea Chinei, după publicarea unui raport privind tratamentul minorității uigure.

Deși sprijinită de state precum Mexic și Brazilia, candidatura sa a pierdut susținerea oficială a Chile după schimbarea de regim politic.

Rafael Grossi (Argentina)

Diplomat cu experiență în domeniul nuclear, Rafael Grossi a devenit cunoscut la nivel global prin conducerea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. Activitatea sa l-a plasat în centrul unor dosare extrem de sensibile, inclusiv programul nuclear iranian și securitatea centralei de la Zaporojie din Ucraina.

Mesajul său pune accent pe revenirea ONU la misiunea sa inițială: prevenirea războiului și protejarea păcii internaționale. Viziunea sa este compatibilă cu unele poziții ale administrației americane, dar intră în contrast cu abordările mai largi privind drepturile omului și dezvoltarea globală.

Rebeca Grynspan (Costa Rica)

Fost vicepreședinte al Costa Ricăi și actual lider al agenției ONU pentru Comerț și Dezvoltare, Rebeca Grynspan este considerată un tehnocrat cu experiență în negocierea crizelor internaționale.

A jucat un rol important în medierea acordului privind exporturile de cereale ucrainene în timpul războiului din Marea Neagră, consolidându-și profilul de negociator global.

Discursul său pune accent pe fragilitatea ordinii internaționale și pe necesitatea de a preveni fragmentarea globală, invocând inclusiv propria istorie familială marcată de supraviețuirea Holocaustului.

Macky Sall (Senegal)

Fost președinte al Senegalului, Sall este singurul candidat din afara Americii Latine, încercând să reprezinte vocea Africii în competiția pentru conducerea ONU.

El promovează ideea unei legături directe între pace și dezvoltare economică, susținând că sărăcia, inegalitatea și schimbările climatice alimentează instabilitatea globală.

Totuși, candidatura sa este controversată chiar în propria regiune, fiind susținută parțial de Uniunea Africană, dar respinsă de o parte semnificativă a statelor africane. În Senegal, fostul președinte se confruntă cu acuzații privind reprimarea violentă a protestelor din ultimii ani.

Succesiunea la conducerea ONU nu este doar o competiție diplomatică, ci o confruntare între viziuni diferite asupra rolului organizației într-o lume marcată de războaie, tensiuni geopolitice și crize economice. Deși procesul include audieri publice și consultări extinse, decizia finală rămâne în mâinile marilor puteri, ceea ce face ca rezultatul să fie, în esență, o combinație între competență diplomatică și echilibru geopolitic.