CTP Iași cheltuie un milion de lei pe bandaje pentru roțile de la tramvai! Acestea vor fi montate la modelele GT4

Știm deja foarte bine tabloul, dar pus cap la cap arată așa: Iașul circulă, oficial, cu „tramvaie în stare bună”, dar neoficial cu 5 km/h ca să nu crape betonul și să nu sară lumea de pe șine — la propriu și la figurat. În articol scrie negru pe alb:

> „Tramvaiele de pe traseele 5, 6 și 11, spre zona Dacia, vor circula cu limită de viteză de 5 km pe oră pe pasajul Alexandru cel Bun. Proiectantul SC Pod Proiect a cerut primăriei restricțiile, deoarece vibrațiile provocate afectau betonul proaspăt turnat.”

și imediat după, vatmanul spune:

> „Realitatea este diferită, liniile sunt departe de a fi în stare optimă de exploatare. Tramvaiul face curba forțat, nu este o deplasare lină, fluentă. Nu mai vorbim de zgomot, vibrații.”

Adică, pe hârtie totul e „reabilitat”, în teren totul trosnește.

În paralel, CTP Iași mai pune încă un milion de lei pe… bandaje, ca la un pacient bătrân ținut în viață pe perfuzii:

> „CTP Iași a lansat o licitație în valoare de 1.000.000 de lei pentru achiziționarea a 272 de bandaje pentru roțile de la tramvai. Acestea sunt confecționate special pentru modelele GT4 (…) Compania de transport încă are aproximativ 40 de modele de astfel de tramvaie care sunt în operare.”

și tot acolo se recunoaște, foarte „tehnic”:

> „Datorită fenomenului de frecare (…) bandajul roții tramvaiului se uzează, trebuind a fi înlocuit cu unul nou, pentru a nu conduce la crearea unor evenimente nedorite prin deraierea tramvaielor de pe șine.”

Tradus în limbajul oamenilor: dacă nu schimbăm bandajele la timp, sare cazanul de pe linie.

Comentariile din spațiul public sunt, de fapt, verdictul final. Oamenii nu mai spun „tramvaie”, ci „cazane”, „tigăi”, „cadavre”, „sicrie”, „vechituri din 1907”, „nu sunt tramvaie alea, sunt niște cazane pe niște roți”. Unul zice direct: „Domnule primar, puneți viața cetățenilor în pericol cu aceste «cadavre» de care celelalte state ale UE s-au descotorosit! Rușine, vă bateți joc de societate!”. Altul observă perfect absurdul: „Numai rable puneți pe Tătărași fi-v-ar moaca de spurcăciuni! Tot timpul sare o rablă de pe linie…”. Asta nu mai e percepție, e experiență repetată.

CTP Iași scrie solemn despre „controlul asupra îndeplinirii sarcinilor în legătură cu siguranța circulației” și „modul în care se respectă ordinea și disciplina”, cu controale, revizori, fișe de post, proceduri, tot arsenalul birocratic. În realitate, vatmanii se plâng că nu au piese, tramvaiele se strică zilnic, oamenii sunt trimiși acasă că nu au cu ce ieși la stradă, iar în comentariul de mai sus se precizează: „Nu face nimeni nimic, nu cumpără nimic, cad vagoanele pe capete… Conducerea cred că doarme bine noaptea!”.

Concluzia

Iașul are:

– Tramvaie vechi ținute în viață cu bandaje de un milion de lei, dar fără strategie reală de înlocuire.
– Infrastructură „bună” care obligă la 5 km/h ca să nu crape podul.
– Regulamente perfecte pe hârtie și o realitate în care vatmanii improvizează ca să nu se întâmple nenorociri.
– Cetățeni care plătesc bilet/abonament ca să meargă cu „cazane”, să stea în stradă când se strică și să audă, la final, că „totul e în regulă”.

Dacă ar fi să o spun într-o singură frază: la Iași, tramvaiul vechi nu mai e doar mijloc de transport, e simbolul unei administrații care pune bandaj pe roată și machiaj pe adevăr — iar oamenii, în comentarii, au făcut deja autopsia.