Cum ne vom alege cu o criză de zile mari?

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Este o zi decisivă. Ziua când moțiunea de cenzură împotriva Guvernului poate să treacă. Și, dacă trece, va fi declanșată o criză. Și poate să nu treacă. Și tot va fi o criză. Voi explica de îndată cum. Dar, înainte, fac precizarea că este pentru ultima dată când Ludovic Orban poate conduce dintr-o poziție ofensivă. Iar peste câteva ore va fi pentru prima dată când el va trebui să-și construiască exclusiv un joc defensiv.

Prognoza cvasi-unanimă este că moțiunea de cenzură nu trece. Această prognoză pornește de la supoziția că Ludovic Orban merge înainte cu frâna de mână trasă. Că nu-și asumă riscul de a-l trânti pe Florin Cîțu la schimb cu victoria sa în alegerile interne de partid. Poate că nu a primit cum era și de așteptat, o binecuvântare din partea lui Klaus Iohannis. Sau poate, cine știe, o fi primit vreo atenționare severă. Ca nu care cumva să încerce o nevăzută. De fapt nu este chiar o nevăzută. Și PSD și-a dărâmat de două ori propriul Guvern.

Simpla aritmetică nu ține cu unica moțiune de cenzură depusă de PSD împotriva Guvernului Cîțu. Toate calculele ne arată că vor lipsi circa 20 de voturi. Asta în cel mai bun caz. Dar în Parlament aritmetica poate fi variabilă. S-au mai văzut situații în care doi plus doi au făcut nu patru, ci șase sau opt. Teoretic, nu este imposibil ca Ludovic Orban să-i dea un bobârnac deciziv lui Florin Cîțu. Aranjând pur și simplu cu câțiva parlamentari de încredere să voteze pentru căderea Guvernului.

Cum arătam mai sus, căderea Guvernului Cîțu ar declanșa o criză. Criza va fi cu atât mai mare cu cât această operațiune s-ar face împotriva voinței lui Klaus Iohannis. Dar cine nu riscă, nu câștigă. Ar fi unica șansă a lui Ludovic Orban de a mai deține, începând de mâine, controlul jocului. Numai așa el se a menține în ofensivă. Maximalizându-și șansele prin eliminarea adversarului său de a obține un nou mandat de președinte PNL. Și, atenție, zilele trecute Orban a precizat că este firesc ca cel care este președintele PNL în structura actualei majorități să dețină și poziția de premier. Cu alte cuvinte, ar dori să revină în forță. Și apoi să candideze și la prezidențiale. Numai că jocul său ofensiv depinde 100% de abilitatea sa de a-și asuma un risc major. Iar riscul constă în dărâmarea Guvernului Cîțu.

Toate calculele făcute la rece ne arată însă că Ludovic Orban șovăie. Și că probabil nu va face această mutare spectaculoasă și riscantă de șah. În aceste condiții, el nu va mai juca niciodată în ofensivă. În schimb, dispune de o schemă defensivă. În ce constă ea? Și de ce am făcut încă de la începutul acestei analize afirmația că, și din această poziție defensivă, tot vom avea parte de o criză?

Întregul discurs politic și totodată electoral al lui Florin Cîțu și a susținătorilor acestuia, așa-zișii reformiști PNL, cu Rareș Bogdan în frunte, s-a bazat pe un argument pe cât de simplu, pe atât de logic. Și anume că USR a primit mai multe ministere decât i se cuvin. Și mai importante decât cele asumate de PNL. Și, în plus, mai mulți miniștri USR, conducând sectoare cheie, s-au dovedit a fi ineficenți. Prin urmare trebuie dați afară și schimbați. Ce va face Florin Cîțu, începând chiar de astăzi, dacă moțiunea de cenzură nu trece? Din poziția reconfirmată de premier, ar trebui să acționeze de îndată în consens cu acuzațiile formulate anterior. Cu alte cuvinte, el are obligația față de reformiști, față de propriu electorat, dar până la urmă față de toți cetățenii nemulțumiți din România, să declanșeze o remaniere profundă în propriul Guvern. Desigur, la viteză, ar urma să-i îndepărteze și pe liberalii din administrația publică centrală care i-au rămas încă fideli lui Ludovic Orban. Dar cum ar putea să-și ducă acest proiect la bun sfârșit? Răspunsul scurt este că nicicum.

Juridic vorbind, premierul Florin Cîțu, pentru a trece la remaniere, trebuie să meargă cu jalba în proțap la PNL, la USR și la UDMR. Să zicem că la UDMR ar putea obține câștig de cauză. Mai ales în condițiile în care nu prea există obiecții la adresa miniștrilor acestui partid. În schimb, la USR va suferi un fiasco total. De altfel, Dan Barna tocmai a declarat din nou că nu va accepta niciun fel de remaniere a unor miniștri provenind din acest partid. În aceste condiții, admițând că Ludovic Orban va fi domesticit într-un asemeena grad, încât să accepte fără să tresară solicitarea lui Cîțu, tot nu va putea să-i dea acestui câștig de cauză, pentru că nu va avea și acordul USR. Dar ce interes are Ludovic Orban să-l întărească pe Forin Cîțu? Niciunul. Ceea ce înseamnă că, în materie de remaniere, solicitarea acestuia va rămâne în aer. Iar toate afirmațiile grele făcute până acum și toate angajamentele luate rămân simpe vorbe aruncate în vânt. În aceste condiții, credibilitatea acestuia, cel puțin în lupta internă din partid, se va duce spre zero. Mergând așa, cu frâna de mână trasă, Ludovic Orban mai speră ca deteriorarea propriei poziții în PNL să nu se accelereze. Și să obțină totuși la limită un nou mandat de președinte. Dar asta se va întâmpla în condiții de criză.

Pentru ce fel de criză va opta astăzi Ludovic Orban? Pentru o criză majoră, dar de scură durată? Sau pentru o criză mai puțin amplă, dar de lungă durată?