Una dintre cele mai dificile experiențe din viața unei persoane apare odată cu pierderea cuiva drag, iar psihologii avertizează că, pentru copii, perioada de doliu este mult mai greu de gestionat decât pentru un adult. Cei mici au nevoie de un sprijin constant din partea adulților, dar nu trebuie nici să fie menajați complet de această experiență. Una dintre greșelile frecvente pe care le fac adulții este folosirea unui limbaj nepotrivit, inducându-le celor mici că moartea este ceva temporar și reversibil.
Psihologii explică cum poate fi ajutat un copil să facă față perioadelor de doliu
Moartea unei persoane dragi reprezintă una dintre cele mai dificile experiențe emoționale, chiar și pentru adulți. Pentru copii, însă, confruntarea cu pierderea este cu mult mai complexă, pentru că percepția lor asupra morții se formează treptat, odată cu dezvoltarea cognitivă și emoțională. Psihologul clinician și psihoterapeut pentru copii Alina Romaniuc explică modul în care cei mici și adolescenții înțeleg moartea, cum trebuie susținuți în timpul doliului și în ce situații este necesară intervenția unui specialist.
„Copiii percep moartea diferit, în funcție de vârstă. Preșcolarii văd moartea ca pe ceva reversibil sau temporar, asemănător somnului. Pot apărea întrebări repetitive despre când se întoarce persoana respectivă. Școlarii mai mici, de 6-9 ani, încep să înțeleagă finalitatea, dar pot dezvolta ceea ce numim «gândire magică», crezând că gândurile sau acțiunile lor au cauzat decesul”, a explicat psihologul Alina Romaniuc pentru reporterii BZI.
Pentru adolescenți, înțelegerea morții este similară cu cea a adulților, însă impactul emoțional este amplificat de procesul de formare a identității. La această vârstă, doliul poate declanșa retragere socială intensă, iritabilitate, instabilitate emoțională sau chiar comportamente de risc, ca încercare de a amorți durerea, conform specialistului.
Psihologul Alina Romaniuc subliniază importanța respectării autonomiei emoționale a adolescentului, oferindu-i în același timp un spațiu sigur, în care poate vorbi atunci când simte nevoia, dar aduce și câteva precizări prin care cei mici pot fi ajutați să facă față pierderii.
„În primul rând, adulții trebuie să folosească un limbaj direct. Aceștia trebuie să evite eufemismele precum «a plecat într-o călătorie» sau «doarme», deoarece pot genera anxietate de separare sau frică de somn. De asemenea, este important să li se permită, dacă doresc, copiilor să participe la ritualurile clasice, inclusiv la înmormântare, dar explicându-i înainte ce se va întâmpla la acel eveniment. O strategie prin care copilul poate fi ajutat să gestioneze mai ușor pierderea cuiva drag este crearea unei cutii a amintirilor, deoarece ajută la internalizarea prezenței simbolice a persoanei”, a adăugat aceasta.
Cei mici au nevoie de sprijin constant
Reacțiile de regresie sunt firești după o pierdere. Un copil care revine temporar la gesturi din perioada de bebelușie sau manifestă crize de furie nu trebuie certat sau ridiculizat. Această regresie este o manieră de a gestiona stresul emoțional.
„Un alt aspect esențial este asigurarea copilului că el și cei dragi sunt în siguranță, o nevoie primară care, dacă nu este îndeplinită, poate prelungi suferința”, susține specialistul.
Există, însă, situații în care sprijinul familial nu este suficient și este necesară intervenția unui psiholog.
„Atunci când copilul se izolează pentru o perioadă îndelungată și refuză total comunicarea pe o durată mai mare de câteva săptămâni, când apare scăderea drastică a performanței școlare sau refuzul de a merge la școală, este nevoie de terapie. De asemenea, când apar dureri de cap sau de stomac fără o cauză medicală clară și sunt foarte dese, copilul are nevoie de ajutor specializat”, a precizat psihologul.
Mulți adolescenți se simt mai înțeleși de prieteni decât de familie, motiv pentru care părinții trebuie să încurajeze legăturile sociale sănătoase, evitând totodată situațiile în care grupul devine un spațiu de izolare emoțională colectivă. Expresia creativă, fie prin scris, muzică, artă digitală sau chiar realizarea unui memorial online, poate fi un canal sigur de procesare a durerii în această perioadă sensibilă.
De asemenea, terapeutul precizează că modul în care adulții din jurul copilului gestionează propria suferință are un rol important în susținerea emoțională a acestuia.
„Adulții care își ascund complet lacrimile le transmit adolescenților mesajul că suferința este ceva ce trebuie reprimat. O vulnerabilitate controlată din partea adultului normalizează experiența”, a subliniat aceasta.
În concluzie, modul în care copiii și adolescenții sunt sprijiniți în timpul doliului le poate influența profund evoluția emoțională, iar psihologii subliniază că rolul adulților este esențial într-o perioadă de suferință firească.