Cum putem ieși din criza economică! Măsuri urgente pentru salvarea României

Motto: „Pe termen foarte lung suntem toți morți” – John Maynard Keynes (1883-1946)

Prin elaborarea și ulterior aplicarea teoriilor keynesiene europa a reușit în perioada interbelică să „rezolve” în mare parte criza economică generalizată din acea vreme.

Unul dintre elementele centrale ale acestei teorii fiind acela că statul are obligația de a interveni în sistemul economic pentru a regla dezechilibrele, un alt element important este acela că viteza de circulație a bunurilor și serviciilor în piață este cea care determină creșterea economică, astfel cu cât viteza este mai mică cu atât scade întregul sistem și are tendința de a ajunge în criză.

În acest moment prin intervenția agresivă a statului Român în economie viteza de circulație a bunurilor și serviciilor va scădea dramatic. Majorarea taxelor, creșterea impozitării, diminuarea investițiilor, toate duc la o cădere a întregului sistem.

Să folosim un exemplu:

Un magazin vinde într-o zi 10 pâini, pentru acest lucru are doi angajați, iar cele 10 produse sunt realizate de 5 angajați la o brutărie, fără a mai detalia întregul lanț din câmp până pe masa consumatorului să zicem în mod generic că este vorba de un total de 10 angajați.

Pe întregul lanț statul ia la valoare minima a taxelor și impozitelor aplicate 10 lei.

În momentul în care scumpim pâinea prin suprataxare pe întregul lanț determinăm consumatorii să facă economie, să reducă ceea ce consumă, astfel de la 10 se vor vinde doar 7 produse într-o zi. Sistemul se va regla și 3 dintre cei 10 angajați vor deveni șomeri. Astfel de la o încasare la bugetul de stat a taxelor și impozitelor aplicate sistemului de la o valoare de 10 lei se va ajunge la o încasare de 8 lei pe de o parte, dar și la o creștere a cheltuielilor prin apariția șomerilor.

Să ieșim din exemplu și să vedem ce se întâmplă acum în România. Suntem îndemnați să ne reducem consumurile, atât prin creșterea taxelor și impozitelor și implicit scumpirea produselor cât și prin diminuarea veniturilor nete ale angajaților.

Pentru cei care au avut oportunitatea să parcurgă și să înțeleagă teoriile economice este foarte limpede că măsurile luate de guvern în acest moment vor accentua criza economică și mai mult vor duce și la o criză socială majoră.

Pauperizarea societății duce la o creștere a cheltuielor statului și mai apoi la un blocaj major din care pentru a ieși va trebui să vindem dintre activele de stat, adică statul va fi obligat să își înstrăineze sursele de venit performante, adică administrarea infrastructurii, a producției de energie și a exploatării de materii prime care în acest moment sunt elemente esențiale în supraviețuirea întregului sistem.

Întrebarea este: cei care decid măsurile de intervenție în economia națională fac aceste lucruri din prostie, necunoaștere sau cu bună știință și cu inteția clară de ajunge la efectul final?

O posibilă soluție pentru ieșirea din criză ar putea fi dată de un sistem de măsuri:

• Reducerea numărului de parlamentari, adică reducerea costului democrației prin eficientizarea acesteia;
• Regionalizarea și astfel reducerea numărului de instituții care asigură funcționarea sistemului de stat, dar nu a și a numărului de angajați, doar a numărului de decidenți politici, cele șase județe ale Moldovei, de exemplu, pot funcționa cu mai puțini decidenți politici atât timp cât își păstrează sistemul administrativ, care apropo, în acest moment la nivel regional este deficitar în multe dintre sectore – educație, sănătate, asistență socială, ordine publică;
• Scăderea taxelor pe consumul de bunuri și servicii și astfel creșterea vitezei economiei (adică să urcăm vânzarea de pâini și nu să o scădem);
• Creșterea sumelor destinate investițiilor și astfel creșterea numărului și valorii proiectelor de interes regional și național;
• Încurajarea, prin diminuarea fiscalității specifice pe investițiile private, venirii de capital străin în sectorul primar și secundar economic;

Aceste măsuri vor duce la scăderea șomajului și implicit la reducerea cheltuielilor statului în sistemul de asistență socială

Mai sunt și alte măsuri care ar trebui luate dar nu are rost să le înșirăm acum pe toate. Măcar acestea dacă ar fi înțelese și puse în practică ar duce într-un timp relativ scurt – 10 până la 18 luni – la o stabilizare a sistemului și la o creștere economică care să stea la baza unei creșteri importante în următorii ani.