Cum se scrie corect „deasemeni” sau „de asemenea”? Care este diferența dintre „de asemenea” și „de asemeni”

Cum se scrie corect „deasemeni” sau „de asemenea”, dar și care este diferența dintre „de asemeni” și „de asemenea” află în rândurile următoare.

Des întâlnim confuzii gramaticale aparent minore, dar care pot schimba claritatea și corectitudinea unui text. Una dintre aceste confuzii este legată de forma corectă „de asemenea” versus „de asemeni”. Dacă ai întâlnit adesea această dilemă, trebuie să știi că forma corectă, recomandată de norme și de uzul literar, este „de asemenea”, scrisă în două cuvinte, cu sensul de „tot așa”, „în plus”, „la fel”, „pe lângă aceasta” sau „deopotrivă”.

De asemeni sau de asemenea

Există și varianta cu cratimă „de-asemenea”, acceptată atunci când ritmul vorbirii este rapid, iar legătura fonetică dintre cuvinte justifică folosirea acesteia. În schimb, forme precum „de asemeni” sau „de-asemeni” sunt tolerate, pentru că sunt consemnate în dicționare ca variante admise, însă nu sunt recomandate în scrierea formală sau literară. Norma cere să utilizăm varianta „de asemenea”, pentru că este considerată forma standard, cea mai corectă și mai clară în exprimare.

Este important de subliniat că această locuțiune adverbială trebuie delimitată prin virgulă atunci când este folosită într-o frază. De exemplu, corect vom scrie: „De asemenea, am decis să particip la eveniment” sau „Aș vrea să menționez, de asemenea, că părerea mea rămâne neschimbată”. Această despărțire prin virgulă marchează o pauză logică și ajută la claritatea frazei. Din păcate, mulți uită acest aspect simplu, considerând că „de asemenea” poate fi integrat în frază fără nicio marcă de punctuație, ceea ce poate duce la confuzii de sens.

O altă greșeală des întâlnită în limba română este legată de folosirea adverbului „altădată”. Acesta se scrie într-un singur cuvânt atunci când are sensul de „odinioară” sau „cândva”, indicând un timp trecut. Exemplu corect: „Altădată, oamenii obișnuiau să își petreacă serile în tihnă, fără tehnologie”. În schimb, atunci când vrem să ne referim la o ocazie viitoare, forma corectă este „altă dată”, scrisă separat. Un exemplu potrivit ar fi: „Vom continua discuția altă dată, când vom avea mai mult timp la dispoziție”. Confuzia dintre aceste două forme vine din faptul că, în vorbire, pronunția lor nu diferă prea mult, însă sensul este cu totul altul, iar scrierea trebuie să reflecte acest lucru.

Cele mai comune greșeli din limba română

În limba română, astfel de confuzii sunt destul de numeroase. Spre exemplu, mulți scriu greșit formele „odată” și „o dată”. Prima variantă, „odată”, scrisă legat, are sensul de „cândva”, „într-un timp trecut sau viitor” – „Odată voi merge acolo”. Pe când „o dată”, scrisă separat, indică o frecvență sau un număr – „Am fost acolo o dată pe săptămână”. La fel, confuzia dintre „niciun” și „nici un” este frecvent întâlnită. Scriem „niciun” legat, atunci când vrem să exprimăm negația completă: „Nu am niciun motiv să plec”. În schimb, atunci când cuvântul „nici” are sens adversativ și accentuează un substantiv, putem scrie separat „nici un”, dar acest caz este mai rar.

Tot în sfera greșelilor comune se încadrează și forma „vre-o” în loc de „vreo”. Deși mulți sunt tentați să scrie „vre-o” dintr-o interpretare greșită a rostirii, forma corectă este „vreo”, adverb sau adjectiv de întărire, folosit cu sensul de „circa” sau „aproximativ”: „Au trecut vreo trei zile de la ultima întâlnire”. La fel de frecventă este greșeala din cazul formei „ceea ce” scrisă greșit „ceea cee” sau „ceace”, variante complet eronate, neacceptate de normă.

În concluzie, trebuie să știi că forma corectă, recomandată de norme și de uzul literar, este „de asemenea”, scrisă în două cuvinte, cu sensul de „tot așa”, „în plus”, „la fel”, „pe lângă aceasta” sau „deopotrivă”. Deși există și alte forme tolerate în uzul vorbit sau menționate în dicționare, forma standard și corectă în scrierea academică și formală rămâne „de asemenea”.