Cuvântul rectorului TUIASI, prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, la deschiderea anului universitar

Rectorul TUIASI, prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, la deschiderea anului universitar a transmis un mesaj emoționant pentru studenții „Școlii lui Asachi”. Acesta susține că pentru boboci, dar deopotrivă pentru noi toţi, această zi este irepetabilă, deşi dascălii, o trăiesc an de an. Dar de fiecare dată o trăiesc altfel.

„Stimaţi şi dragi invitaţi şi colegi, dragi studenţi şi, cu dedicaţie specială, dragi boboci, bine aţi venit, bine ne-am regăsit cu toţii în prima zi de cursuri a celei de-a 110-a generaţii de studenţii ai Școlii lui Asachi!

RomaniaTV

O mai ții minte pe Raluca Lăzăruț? Cum arată acum și cu ce se ocupă în Chicago fosta prezentatoare TV. E plină de bani!

Observatornews.ro

Cum arată viaţa unui dependent de jocuri de noroc. Iancu Guda: "Sunt tragedii, familii destrămate"

Indiferent de contextul pe care nu l-a dorit niciunul dintre noi, ne aflăm într-un moment festiv. Un moment festiv care răzbate dincolo de răceala biţilor şi a pixelilor şi dincolo de prea puţin empatica comunicare online. Un moment festiv care ne face să uităm de provocările cursurilor online, ale examenelor online, de dificultatea încercării de a depăşi bariera cuvintelor spuse şi auzite indirect, doar prin bunăvoinţa electronilor şi a undelor.

Fascinaţia şi emoţia debutului unui nou an universitar nu pot fi alterate de niciun context. Pentru boboci, dar deopotrivă pentru noi toţi, această zi este irepetabilă, deşi, noi, dascălii, o trăim an de an. Dar de fiecare dată o trăim altfel. Și cu cât avem mai mulţi ani în slujba universităţii, cu atât bucuria noului început este mai mare.

Profesiile de inginer – indiferent de domeniu – şi de arhitect se află la capătul unui drum, care începe astăzi pentru boboci şi nu este deloc uşor, un drum parcă croit perfect pentru unii, aparent încorsetându-i pe alţii. Acestea profesii se află la capătul unui drum pe care, în mers firesc, îl parcurgi în 4 sau 6 ani, iar dacă vrei să te descoperi mai bine, mai adaugi 2 ani.

Probabil că unora dintre dumneavoastră, şi îmi doresc să mă refer doar la boboci, încă vi se pare mult mai ușor să vă fi dorit să deveniţi filologi, jurişti, filozofi sau jurnalişti, iar apoi să trăiți din cuvinte, cuvinte adresate altora sau propriului eu, cuvinte scrise pe un blog, cuvinte care pot marca viaţa unui om. Da, pare mult mai uşor să îţi câştigi existenţa fiind comentator, translator, ghid, critic, consilier, economist. Și atunci, de ce am dorit să devenim ingineri sau arhitecţi şi de ce, la rândul vostru, vă doriţi să deveniţi ingineri sau arhitecţi?

Pentru că în primul rând aceste profesii sunt extrem de necesare – dacă, prin absurd, n‐ar mai exista ingineri sau arhitecţi, lumea ar deveni rapid un haos. Cea mai simplă definiție a acestor profesii a fost oferită de Samuel C. Florman (autor, printre altele şi a cărţii „The existenţial pleasures of engineering”, 1976): aceste profesii „reprezintă artă sau ştiinţa de a face util”. Transpuse într-o înţelegere mai pragmatică, aceste cuvinte sugerează că absolut toţi oamenii, indiferent ce meserie ar avea, au nevoie că undeva, cumva, să existe și niște ingineri sau arhitecţi bine pregătiți și dornici de treabă care să le uşureze activitatea şi viaţa.

Un alt motiv este acela că aceste profesii au frumusețea și fascinația lor aparte. Herbert Clark Hoover, 1874 – 1964, inginer, preşedinte al SUA 1929-1933 spunea:

„Este fascinația de a vedea cum o plăsmuire a imaginației devine, cu ajutorul ştiinței, un plan pe hârtie. Ca apoi să se materializeze în piatră, metal sau energie. Ca apoi să creeze locuri de muncă şi locuințe pentru oameni. Ca apoi să ducă la creşterea standardului de viață şi la sporirea confortului. Marea responsabilitate în comparație cu cei de altă profesie este că operele inginerilor şi arhitecţilor se află sub văzul tuturor. Acțiunile lor se concretizează în material palpabil. Inginerului şi arhitectului le revine menirea să îmbrace scheletul ştiinței cu viață, confort şi speranțe. Apoi, inginerul său arhitectul priveşte înapoi spre binele nesfârşit ce se desprinde din succesul său cu o satisfacție pe care o cunosc puține profesii. Iar verdictul colegilor săi este singura recunoaştere pe care o doreşte”.
Dragi boboci, dragi studenţi,

Dragi boboci, dragi studenţi,

Revenind la profesiunile pentru care aţi optat înscriindu-vă la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi, suntem în momentul în care mediul economic, reprezentanţii politici şi factorii de decizie în elaborarea strategiilor pe termen mediu şi lung din România au constatat că ani la rând a fost neglijat sectorul esenţial evoluției reale şi fireşti a oricărei naţiuni, şi anume învăţământul tehnic şi absolvenţii acestuia. Astfel că acum asistăm la recunoaşterea importanţei vitale pentru orice naţiune a profesiilor tehnice, implicit asistăm la o creştere puternică a cererii de ingineri şi arhitecţi, cerere asociată și cu salarii – motivante pentru început, apoi satisfăcătoare.

De altfel, în acest an, Politehnica ieşeană a înregistrat un număr record de candidaţi fizici, nu de dosare, cel mai mare număr de candidaţi din ultimii mai bine de 10 ani. Ne-am reamintit pe scară mai largă, nu doar la o facultate sau două, ce înseamnă concurenţa adevărată. De aceea, este cu atât mai mare meritul candidaţilor reuşiţi, bobocii de astăzi.

Dragi boboci, consider că astăzi faceţi cu adevărat primul pas prin care părăsiţi confortul cotidian pentru a vă construi o carieră care are toate premisele să vă ofere multe satisfacții. Aveţi toate motivele să o faceţi, însă cel mai important motiv este acela că de astăzi aţi devenit studenţii primei şcoli de inginerie din ţară şi, deopotrivă, ai unei dintre cele mai prestigioase universităţi româneşti.

Este adevărat că politica – eufemistic spus neinspirată – de după anii ’90 a lăsat Moldova fără marii producători în diferitele domenii, iar locurile de muncă atractive se găsesc acum mai ales în centrul şi vestul ţării, unele şi prin sud. Dar, îmi doresc şi ne dorim că începutul acestui an universitar să coincidă, nu doar calendaristic, cu începutul schimbării paradigmei de asociere a zonei Moldovei cu o regiune mai puţin atractivă, iar, voi, studenţi acum, absolvenţi în curând, să aveţi şansa să arătaţi aici, acasă, ceea ce aţi învăţat.

Dragi colegi,

Vă mulţumesc pentru sufletul şi munca pe care le-aţi investit în promoţiile anterioare şi pentru ceea ce ştiu că veţi dărui generaţiei actuale şi vă doresc să rămâneţi în spirit la fel ca întotdeauna, creativi, dedicaţi, tineri.

Ne doresc tuturor să avem curajul, energia şi sănătatea să trecem cu bine peste această perioadă şi să ajungem să ne bucurăm cu toţii la absolvirea studenţilor noştri de astăzi.

Doresc tuturor colegilor, studenţilor şi tuturor celor care veghează şi colaborează la mersul firesc al educaţiei un an universitar cât mai bun, plin de reuşite şi protejat de ceea ce acum ne exilează într-o lume virtuală.

Vivat, crescat, floreat Politehnica ieşeană împreună cu dascălii şi studenţii săi!”, a conchis rectorul Dan Cașcaval.