Cuvinte profunde ale lui George Copos și Răzvan Burleanu, în discursurile de la înmormântarea lui Mircea Lucescu

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

În cadrul ceremoniei din Biserica Sfântul Elefterie au luat cuvântul doar trei persoane: Răzvan Lucescu, George Copos, fostul patron al Rapidului, și Răzvan Burleanu, președintele Federației Române de Fotbal.

George Copos: „Răzvan îi va repeta performanțele”

Fostul patron al Rapidului, club cu care Mircea Lucescu a câștigat un titlu (1999), o Cupă (1998) și o Supercupă (1999), a evidențiat trecutul dificil al marelui antrenor, care l-a întărit și l-a motivat.

„Mircea Lucescu nu a fost doar cel mai mare dintre noi, românii. A fost un român universal, un om strălucit, un ambasador al României. A fost copilul care s-a ridicat de jos. El provenind dintr-o familie numeroasă unde a trebuit să împartă totul. Mircea Lucescu și-a construit cea mai frumoasă familie. Și-a crescut cu atenție urmașul, pe Răzvan, care îi va repeta performanțele lui”, a spus Copos, conform basilica.ro.

Naționala a fost ultima echipă antrenată de Il Luce Președintele FRF, Răzvan Burleanu, a vorbit despre cariera imensă a lui Lucescu.

„Nu a fost doar un antrenor sau un fost fotbalist de geniu. El a fost, înainte de toate, un deschizător de drumuri. A fost un vizionar care a înțeles fotbalul viitorului, înaintea tuturor Pentru dumnealui, fotbalul nu a fost fișa postului, a fost o vocație. A iubit gazonul, mingea și spiritul de competiție, cu o intensitate aproape mistică. [Naționala României] a fost pentru el ca un copil. Un copil pe care l-a crescut și pe care l-a iubit necondiționat. I-a oferit totul: experiența sa, timpul său, sănătatea și, în final, ultimele sale resurse de energie Nu știu dacă există un final pentru un om, dar cred cu tărie că Mircea Lucescu a sfârșit exact așa cum și-ar fi dorit, în slujba fotbalului, până la capăt. A plecat dintre noi, implicat, activ, visând la următorul proiect. A existat un om de o sensibilitate rară, pentru care familia a fost o ancoră solidă. Radia de mândrie când analiza meciurile lui Răzvan. Ochii se luminau instantaneu când pomenea de nepoți și strănepoți și cred că erau singurii care reușeau să-l deconecteze de la fotbal și să-i reamintească de frumusețea simplă a vieții. Ne-a oferit cea mai frumoasă lecție despre loialitate și dragoste pură prin devotamentul față de doamna Neli”.