De ce a renunțat o învățătoare din Iași la sistemul de stat pentru un salariu mai mic la privat? Motivul neașteptat din spatele deciziei: „Am descoperit foarte multă…”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Tot mai mulți profesori aflați la început de carieră aleg să părăsească învățământul de stat în favoarea celui privat, chiar dacă acest lucru înseamnă un salariu mai mic. O tânără învățătoare din Iași, absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul UAIC, spune că, după doar doi ani la stat, a decis că nu se va mai întoarce niciodată în sistemul public. Motivele țin de condițiile de lucru, numărul elevilor din clasă și cheltuielile pe care era nevoită să le suporte din propriul buzunar.

O tânără învățătoare a renunțat la școala de stat după doi ani. Clasele sunt mai mici, iar copiii sunt mai ușor de gestionat.

O tânără învățătoare din Iași a ales să intre în învățământul privat după doi ani la stat

După doi ani petrecuți la catedră într-o școală de stat, Paula Florea, absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a luat o decizie pe care mulți colegi au privit-o cu surprindere. Tânăra a ales să plece în învățământul privat, deși știa că salariul va fi mai mic. Astăzi spune că nu regretă nicio clipă și că nu s-ar mai întoarce niciodată în sistemul de stat.

Pentru Paula, diferența nu a fost făcută de bani, ci de atmosfera din clasă, de sprijinul primit din partea școlii și de posibilitatea de a se concentra cu adevărat pe copii și pe nevoile acestora.

02:00

Elevii evită liceele tehnologice din Iași! Sute de locuri au rămas libere după prima etapă a admiterii

02:00

FOTO Performanță de excepție pentru o elevă din Iași! Luiza-Teodora Mihai a cucerit medalia de argint la Olimpiada Internațională de Lingvistică

Tânăra spune că și-a dorit dintotdeauna să fie învățătoare și că și-a început cariera cu foarte mult entuziasm. Realitatea din școală a fost însă diferită de ceea ce își imaginase în timpul facultății.

„Am intrat în învățământ cu foarte mult entuziasm. Credeam că voi avea timp să mă ocup de copii, să pregătesc activități frumoase și să construiesc o relație apropiată cu ei. În realitate, am descoperit foarte multă presiune, foarte multe documente și o responsabilitate uriașă pentru clase foarte numeroase. Eu mai aveam colege din facultate care intraseră direct în învățământul privat. Ne întâlneam la cafea în zilele libere și povesteam, iar eu am început să fac o comparație. Mi-am dat seama că avantajele sunt mai multe, chiar dacă salariul e puțin mai mic la început”, a povestit Paula reporterilor BZI.

Anul acesta a fost primul în care a lucrat într-o școală privată, iar schimbarea a făcut-o să privească altfel meseria pe care și-a ales-o.

„Nu am plecat pentru că nu îmi plăceau copiii sau meseria. Din contră, tocmai pentru că iubesc ceea ce fac am simțit că trebuie să aleg un loc în care pot lucra cu drag”, a mai povestit tânăra învățătoare.

Cadrul didactic spune că, deși salariul este mai mic, cheltuielile sunt mai puține

Una dintre cele mai mari surprize a fost faptul că, deși salariul este mai mic decât în sistemul public, cheltuielile personale legate de materialele didactice au dispărut. În perioada în care preda la stat, cumpăra frecvent materiale didactice, decorațiuni pentru clasă, fișe și alte resurse necesare activităților.

„Foarte multă lume crede că la privat salariile sunt mai mari. În cazul meu nu este așa. Câștig mai puțin, nu e o diferență mare, dar e mai puțin. Diferența este că acum nu mai trebuie să investesc lunar sute de lei în materiale pentru clasă. Când eram la stat, cumpăram foarte multe lucruri din banii mei și nici nu realizam cât cheltuiam la finalul lunii. Acum, dacă am nevoie de ceva pentru clasă, cer și primesc. La începutul anului am primit bani inclusiv pentru laptop și imprimantă. Pentru mine a contat foarte mult această diferență”, a mai spus învățătoarea.

Un alt aspect care a convins-o că a făcut alegerea potrivită este numărul redus de elevi din clasă.

„Diferența este uriașă. Când ai peste 20 de copii în clasă este foarte greu să acorzi fiecăruia atenția de care are nevoie. Acum lucrez cu un colectiv mai restrâns și reușesc să observ mult mai repede dacă un copil are o dificultate sau dacă are nevoie de ajutor. Copiii sunt mai liniștiți și mai ușor de gestionat. Cred că și faptul că sunt mai puțini contează foarte mult. Reușești să construiești reguli clare și să creezi o atmosferă calmă în clasă. Nu mai simt că trebuie să ridic vocea mereu”, a adăugat Paula Florea.

Aceasta spune, totuși, că a găsit o asemănare între învățământul de stat și cel privat care a dezamăgit-o, problemă despre care spune că nu crede că va dispărea în curând.

„Când eram la stat, cea mai mare problemă pentru mine a fost colaborarea cu părinții. Sincer, la început m-am gândit că aici nu va fi o problemă. Surpriza a fost că peste tot există și părinți cu care este greu să discuți, părinți mai impulsivi. Mi s-a întâmplat să fiu căutată și la ora zece noaptea de către un părinte pentru o problemă care ar fi putut fi rezolvată și a doua zi, de exemplu”, a recunoscut Paula.

Deși recunoaște că sistemul public are profesori foarte buni și școli în care se face performanță, tânăra spune că nu ar vrea să se întoarcă vreodată la învățământul de stat. În ciuda salariului mai mic, spune că merge la serviciu cu mai multă plăcere și că reușește să își păstreze energia pentru copii.

„Nu spun că toate școlile de stat sunt la fel și nici că în privat totul este perfect. Vorbesc strict din experiența mea. Pentru mine, diferența de calitate a vieții este atât de mare încât nu m-aș mai întoarce niciodată la stat. Ajung acasă și nu mai simt că sunt epuizată psihic. Îmi place din nou să pregătesc lecții, să caut idei noi și să petrec timp cu elevii. Cred că un profesor bun are nevoie, înainte de toate, de un mediu în care să poată lucra liniștit”, a concluzionat tânăra învățătoare.

Deși recunoaște că sistemul privat nu este perfect, tânăra învățătoare din Iași spune că aici și-a redescoperit bucuria de a preda și că nu își mai imaginează o întoarcere în învățământul de stat.