De ce apar alunițele. Apar din perioada copilăriei și aproape orice adult are alunițe, însă cei cu pielea mai albă au de regulă mai multe. În mod normal, alunițele nu ar trebui să ne incomodeze cu nimic, ba chiar pot da o notă aparte aspectului fizic. Însă în anumite situații acestea pot deveni deranjante. Iar foarte rar ele pot indica serioase probleme de sănătate.
Cu toții avem un număr mai mare sau mai mic de alunițe pe corp. Chiar dacă din bătrâni se zice că dacă ai multe alunițe ești norocos, apariția lor are cauze strict dermatologice. În limbajul de specialitate, alunițele sunt denumite nervi melanocitari. Ele se formează prin aglomerarea mai multor celule care produc melanina, pigmentul ce dă culoare pielii. Este binecunoscut faptul că cei care au pielea mai deschisă la culoare au și mai multe alunițe.
De ce apar alunițele
De obicei, alunițele apar din copilărie până cel târziu la vârsta de 30 de ani. Cu toate acestea, unele alunițe sunt prezente la naștere și se numesc alunițe congenitale. Formarea lor nu este pe deplin înțeleasă, însă se crede că apar ca răspuns la expunerea la soare. Cu toate acestea, nu trebuie neglijat nici factorul genetic, mai ales în cazul persoanelor care au foarte multe alunițe pe corp.
De asemenea, apariția și aspectul alunițelor pot fi influențate și de modificări hormonale. Așadar, începând cu pubertatea, apar cele mai multe alunițe pe corp. Iar la femei, în timpul sarcinii, culoarea lor devine mai închisă. Alunițele pot fi asemenea unor pete, alte ori prezentându-se ca niște excrescențe. În ceea ce privește culoarea lor, aceasta poate varia de la roz, la maro închis, iar culoarea este fie rotundă, fie ovoidală.
Cele mai multe alunițe sunt benigne, adică necanceroase. Așadar, nu ar trebui să ne îngrijoreze o aluniță care are un contur regulat, culoare uniformă și diametrul de cel mult 5-6 mm. Sunt însă cazuri rare când unele alunițe pot evolua în melanoame (cancer de piele).
Când ar trebui să ne îngrijoreze alunițele
De ce apar alunițele. Forma cea mai gravă de complicație în cazul alunițelor este melanomul. Astfel, este foarte important ca alunițele să fie diagnosticate corect, în timp util. Pentru aceasta este necesar un control dermatologic. Medicul ar trebui să afle istoricul familial al pacientulșui cu privire la cancerul de piele. Totodată, trebuie să afle când au apărut alunițele.
Astfel, pentru a preveni depistarea târzie a melanoamelor, este importantă monitorizarea alunițelor mai mari sau pe nou-apărute. Iată așadar ce ar trebui să dea de bănuit în cazul unei alunițe maligne:
– culoarea neregulată a alunițelor. De obicei, alunițele nu au mai mult de unul-două tonuri de culoare;
– marginile neregulate sau cu aspect zdrențuit. În mod normal, conturul trebuie să fie uniform;
– aspectul de crustă al alunițelor;
– senzația de mâncărime la nivelul aluniței;
– umflarea, înroșirea și sângerarea aluniței;
– dimensiunea marită a aluniței.
Ce este testul ABCDE pentru alunițele maligne
Acest test ajută la depistarea cancerului de piele și este foarte eficient mai ales pentru autoexaminare. Iată semnalmentele care trebuie să ne pună pe gânduri dacă se produc schimbări la nivelul alunițelor:
A – asimetrie (o jumătate a aluniței nu se aseamănă cu cealaltă jumătate);.
B – de la „border” din engleză, se referă la marginile aluniței. Este un semnal de alarmă dacă sunt neregulate;
C – culoarea aluniței (dacă are mai multe culori este o problemă).
D – diametrul aluniței nu ar trebui să depășească dimensiunile radierei din capătul unui creion;
E – evoluția aluniței (schimbări ale formei, culorii și aspectului în general).
Tratarea alunițelor maligne
În primă fază, alunițele maligne trebuiesc îndepărtate chirurgical. Același lucru se face și cu țesutul care o înconjoară. Când procedura de extirpare se face din faza incipientă, sunt șanse mari ca melanomul să fie complet vindecat. Însă în cazurile avansate, se verifică și nodulii limfatici din apropierea aluniței. Dacă celulele canceroase au migrat către aceștia, trebuie să fie îndepărtați pe cale chirurgicală. În cazul melanomului cu metastaze, la tratarea pacientului se poate folosi și radioterapia, chimioterapia sau imunoterapia.