De ce continuă războiul Israel–Iran?

Este o întrebare legitimă. De ce, în condițiile în care operația militară chirurgicală, care cu certitudine va intra în analele istoriei, nu s-a încheiat la fel de fulgerător cum a fost declanșată? În definitiv, după cum declară și unii, și ceilalți, prin loviturile aplicate principalei capacități nucleare iraniene, aceasta ar fi fost compromisă. De ce, totuși, în aceste condiții, presiunea Israelului nu scade, ci, dimpotrivă, se intensifică?

Răspunsul la această întrebare, care îi frământă în cel mai înalt grad atât pe analiștii militari, cât și pe analiștii economici, este relativ simplu de dat. În realitate, Iranul este încă capabil să fabrice și să utilizeze armament nuclear. Pentru că doar unul dintre cele două centre de fabricație a fost neutralizat și nici acesta în totalitate. Deloc întâmplător, Benjamin Netanyahu, în timp ce previne întreaga lume asupra faptului că războiul va mai dura, exercită presiuni fără precedent asupra administrației americane pentru a coopera în eliminarea celei de-a doua baze de fabricare a uraniului îmbunătățit, indispensabil armei atomice, care se află amplasată sub un munte, la o mare adâncime. În prezent, în lume, doar americanii dețin bombe de penetrare care ating o asemenea performanță. Statele Unite nu sunt însă dispuse să pună la dispoziția Israelului acest armament ultra-performant. Singura soluție, așadar, în viziunea lui Benjamin Netanyahu, este ca Washingtonul să se angajeze în mod activ în acest război și să anihileze acest al doilea centru subteran, în care specialiști iranieni sunt pe cale de a produce arma atomică. Din multe puncte de vedere, asistăm, așadar, la un cerc vicios.

RomaniaTV

BOMBA BOMBELOR în showbiz! David Măruță se iubește cu fiica lui Nicolai Tand. Fiul Andrei, sărut pătimaș cu Ilona Tand, la mare / VIDEO

Observatornews.ro

EXCLUSIV. Reacţia lui Selly după ce un copil a fost îndemnat de un artist să sară de pe scenă, la Beach Please

Dar timpul nu așteaptă. Unul dintre efectele perverse ale războiului declanșat de Israel împotriva Iranului și motivat de voința de supraviețuire a acestui stat curajos este creșterea exponențială a prețului petrolului. Din această perspectivă, bursele au explodat literalmente. Iar economia Federației Ruse, care, în urma războiului, ajunsese aproape pe butuci, se revigorează cu un dinamism absolut spectaculos, în condițiile în care barilul de petrol s-a scumpit cu 20%. Din această perspectivă, cel puțin, Statele Unite și Uniunea Europeană sunt interesate ca acestui război să i se pună capăt cât mai repede posibil. Dar cum, în condițiile în care, aparent cel puțin, singura soluție ar fi angajarea Washingtonului în război? Evident, există și o soluție diplomatică. Dar ea depinde de disponibilitatea Iranului de a trece urgent la negocieri, care să nu fie tărăgănate, ci, dimpotrivă, finalizate în câteva zile. Până la urmă, cheia acestui război se află la Teheran și este deținută de Ayatollah, care deține, la propriu și la figurat, autoritatea supremă. Iranul, care, prin Constituția sa, amenință existențial Israelul și constituie, în condițiile în care devine putere nucleară, un pericol pentru întreaga regiune și pentru întreaga lume, are posibilitatea de a semna un acord solicitat de majoritatea statelor lumii, prin care să renunțe efectiv la cursa nucleară în care s-a angajat în mod disimulat. Un asemenea acord ar trebui să prevadă acceptarea unor inspecții la fața locului, asigurate de specialiștii instanțelor internaționale din acest domeniu, iar în urma respectivelor inspecții, sub asistență internațională, autoritățile iraniene trebuie să demonteze și să distrugă toate instalațiile militare destinate fabricării rachetelor purtătoare de armament nuclear și, evident, trebuie oprite și demontate centrifugele prin care uraniul este îmbogățit peste limitele unei exploatări industriale. Iar problema problemelor este că Iranul tărăgănează adoptarea unei asemenea soluții. Tocmai din acest motiv, strategii de la Tel Aviv au luat o decizie extrem de periculoasă, prevenită în ultimul moment de către Donald Trump, și anume asasinarea Ayatollahului Khamenei.

În special din motivele expuse mai sus, acest război va continua „cât va fi necesar”, indiferent de costurile sale – ca să adopt și eu retorica lui Netanyahu. Cu toate costurile și cu toate consecințele aferente. Este însă important de reținut un lucru, care se vede cât se poate de limpede pe tabla de șah geostrategic: Iranul nu are nici cea mai mică șansă de a ieși în câștig din acest război. Mai devreme sau mai târziu, dar cu pierderi considerabile înregistrate în toate taberele, vom avea o soluție de pace. Ceea ce rușii câștigă sub aspect financiar, pierd sub aspect militar, pentru că, în condițiile date, Iranul nu-și mai poate îndeplini obligațiile de cel mai important furnizor de drone și rachete pentru armata Federației Ruse.