De ce se codește Donald Trump să atace Iranul?

Desigur că mulți își pun această întrebare. În definitiv, președintele Statelor Unite a amenințat ritos regimul islamic că, în eventualitatea în care continuă represiunile împotriva protestatarilor, va mobiliza armata și va ataca. Între timp, revoltele care au durat câteva luni, propagându-se în aproape toate orașele din Iran, au fost înnăbușite. În sânge. Și ele continuă în ritm susținut chiar și acum. De ce nu apasă Donald Trump pe buton?

După unele estimări, au fost până în prezent, în total, 3000 de victime. După altele, numărul acestora se ridică la 6000. Mii și mii de iranieni sunt arestați și anchetați sub acuzația de terorism, împotriva acestora pronunțându-se în serie condamnări la moarte. Garda Revoluționară, în înțelegere deplină cu liderul suprem, a închis ermetic Iranul, blocând în totalitate orice comunicare internă sau în extern pe rețelele sociale, astfel încât protestatarii să nu se mai poată mobiliza. Donald Trump nu a anunțat că renunță la amenințarea sa, dar ezită să-i dea curs. Eu cred că pe bună dreptate.

Pentru a elimina de la putere Garda Revoluționară, indiferent de amploarea revoltei populare, pentru a-l trimite la plimbare pe liderul suprem, Khamenei, este indispensabil ca o altă putere agreată de populație să poată fi instalată la Teheran. Pentru moment, din analizele făcute de experții din lumea întreagă, rezultă că nu există o alternativă viabilă. O forță coerentă care ar putea fi promovată la vârf. Nici fiul fostului Șahinșah, exilat în Statele Unite, nu este capabil să cristalizeze această alternativă. Dictaturii sângeroase ar putea să îi ia locul anarhia, care este ceva și mai rău.

În altă ordine de idei, există pericolul ca imediat după atacarea militară a centrelor politice și militare ale Teheranului, războiul să se extindă și în alte state aflate în alianță cu regimul de la Teheran. Ceea ce ar complica mult lucrurile în plan internațional.

Nu este de neglijat nici pericolul generat de o destabilizare de durată și de instaurarea unei insecurități în Golful Persic, de creștere exponențială, la nivel mondial, a prețului petrolului.

Și nu în ultimul rând, un atac, oricât de chirurgical ar fi executat, asupra puterii de la Teheran este posibil să genereze victime colaterale într-un număr chiar mai mare decât victimele regimului.

Din toate motivele pe care le-am prezentat mai sus, cărora li se pot adăuga multe altele, inclusiv în ceea ce privește reacțiile din interiorul Statelor Unite, în special ale opoziției Democrate, dar și reacția Uniunii Europene, care pentru moment, cel puțin, este ostilă unei intervenții militare de orice fel, Donald Trump, fără a renunța, a amânat declanșarea unei intervenții, stârnind consternare în rândul tuturor celor care se plasează de partea protestatarilor, în special a celor care doresc răsturnarea regimului islamic în general.

O intervenție militară, pe care suntem totuși obligați să o luăm în calcul, cu toate riscurile pe care le-am prezentat mai sus, implică inevitabil o confruntare între unitățile militare de elită ale Statelor Unite și cele ale Iranului. Pe tabla de șah putem observa că Teheranul dispune de potențialul de a contraataca într-un război total, așa cum regimul a promis, activându-și aliații din Irak, Siria și Golf și utilizându-și contraatacuri directe împotriva bazelor militare americane din zonă și Israelului întregul arsenal militar. Regimul de la Teheran dispune de peste zece mii de drone de toate tipurile, cele mai multe ultraperformante, de 350 de aeronave de luptă, operaționale, dar destul de depășite din punct de vedere tehnic, și de 3000 de rachete balistice. O forță considerabilă. În eventualitatea unui război aero, un război la sol fiind cel puțin pentru moment de neconceput. În contrapartidă, Statele Unite dispun de grupul de portavioane și nave de luptă USS Abraham Lincoln, care a fost deplasat în zonă, portavion nuclear, dotat cu escadrile de avioane de luptă, inclusiv F-35 și F-418, de distrugătoare cu rachete ghidate și de rachete Tomahawk, cu rază lungă de acțiune, și își pot activa toate bazele terestre de care dispun: Qatar, Bahrain și Kuweit.

O aritmetică elementară ne poate conduce la concluzia că Statele Unite, dacă își asumă riscurile pe care le-am prezentat succint mai sus, au capacitatea de a zdrobi literalmente orice rezistență și orice tentativă de contraofensivă a forțelor lansate în luptă de Garda Revoluționară, care semnalizează că a preluat în cea mai mare parte conducerea statului islamic. Dar când apasă Donald Trump pe buton?