De ce spun procurorii că lucrează în „condiții imposibile”. 10 probleme explozive din sistem

Asociația „Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor” (AMASP) trage un semnal de alarmă dur despre starea reală a justiției din România. Într-un comunicat rar de sincer, procurorii descriu un sistem sufocat de hârtii, legi contradictorii, presiune uriașă și dotări depășite. Mesajul lor vine în contextul polemicilor din spațiul public legate de pensiile și salariile magistraților.

Potrivit AMASP, adevăratul dușman al procurorilor nu este infractorul, ci legislația românească: incoerentă, impredictibilă, cu zeci de mii de acte normative, modificate constant „peste noapte”, fără nicio coerență. Codul de procedură penală este „decimat”, iar unele articole, cum ar fi cele privind camera preliminară, au ajuns să blocheze procesele în loc să le grăbească.

Dosare cât o bibliotecă, proceduri demne de 1900 toamna

Multe dosare complexe presupun mii de pagini și zeci de volume, iar procedurile birocratice sunt „greoaie, redundante și inaplicabile”. Standardul probator a crescut nejustificat, fără ca legislația să țină pasul. În plus, drepturile inculpatului sunt reluate și revalidate în mod repetat, ceea ce îngreunează anchetele.

Procurorii acuză că munca de permanență (atunci când pot fi chemați în orice moment la caz) nu este plătită, nici măcar compensată cu timp liber. În unele parchete, e imposibil să pleci din localitate mai mult de o săptămână. Iar când apare o speță nouă, trebuie construit în 24 de ore un dosar care să țină în fața judecătorului și să trimită inculpatul în arest.

Un alt blocaj major: relația poliție-parchet. Procurorii trebuie să coordoneze activitatea mai multor secții de poliție, să le ofere formare, dar să aștepte ca fiecare document să fie aprobat de șefii ierarhici ai agenților, ceea ce duce la întârzieri inutile. AMASP cere de ani de zile ca poliția judiciară să treacă în subordinea Ministerului Public fără rezultat.

Digitalizarea justiției este, spun procurorii, un mit. Comunicare lentă, aparatură veche, lipsă de softuri moderne și dotări inadecvate în fața infractorilor care lucrează cu tehnologie de ultimă generație. Informatizarea este „inegală și insuficientă”, iar anchetatorii sunt copleșiți de sarcini tehnice pentru care nu au instruire.

Oameni puțini, cazuri multe

Structura personalului a rămas înghețată din anii 2000. Schemele nu reflectă realitatea din teren. În instanțe și parchete mici, volumul de muncă este dublu sau triplu față de ce ar trebui. Procurorii spun că ar fi momentul ca instanțele nefuncționale să fie restructurate. În schimb, posturile din alte instituții, ocupate de personal asimilat magistraților, beneficiază de toate privilegiile fără aceeași răspundere.

Autocontrolul în sistem este slab: faptele penale comise de magistrați sunt greu de anchetat, iar percepția că sunt „intangibili” dăunează întregii credibilități. AMASP cere structuri independente de investigare și numiri transparente, bazate pe competență, nu pe influență.

„În Europa, un magistrat coordonează o echipă. La noi, are un grefier și muncește până crapă”, spun procurorii. Lipsa unei norme de muncă realiste și a unei infrastructuri care să-i sprijine îi obligă pe procurori să își sacrifice timpul liber și sănătatea psihică.

Ce propun ei? Simplificarea Codului de procedură penală, digitalizare reală, formulare standardizate, reguli clare pentru detașări, eliminarea birocrației inutile, subordonarea clară a poliției judiciare, plus investiții în formare și tehnologie. Dar toate acestea necesită voință politică, care, spun ei, lipsește.