De mâine începe Săptămâna Patimilor. Lunea Mare din Săptămâna Patimilor 2024: Semnificație, tradiții și obiceiuri. Ce e bine să faci în prima zi din Săptămâna Mare

Creștinii se pregătesc cu pași repezi de sărbătoarea Învierii, dar până atunci, rememorează fiecare zi din Săptămâna Patimilor Lui Hristos.

Lunea Mare, prima zi din Săptămâna Patimilor are o semnificație aparte pentru creștini. Vezi ce a făcut Hristos în prima zi din Săptămâna Mare și de ce a blestemat smochinul neroditor.

Semnificația zilei de Luni din Săptămâna Patimilor

Fiecare zi din Săptămâna Mare are o încărcătură deosebită pentru creștini. Aceștia rememorează etapele prin care a trecut Hristos până a ajuns pe Cruce pentru eliberarea omului din păcat.

Într-una din predicile sale, părintele Visarion Iugulescu explică pe îndelete care este semnificația zilei de Luni din Săptămâna Mare și ce s-a întâmplat cu Iisus Hristos în acea zi:

„Suntem în Săptămâna Patimilor. Este luni dimineață. Puternicele glasuri care strigau ieri „Osana!” s-au potolit, Ierusalimul întreg pare că doarme. Sub mantia soarelui primăvăratec, ce poleiește cu aur si argint ulițele și casele cetății, încet-încet, orașul se trezește. Ici și colo se strâng cete de preoți, care șoptesc în taină cu chipuri încruntate Se adună unii cu alții, schimbă vorbe între ei, ochii lor privesc plini de ură spre norodul sărman, care întâmpinase ieri pe Nazarineanul ca pe un împărat.

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

Wow! Cristela Georgescu, în costum de baie în zăpadă, imagini necenzurate cu "Prima Doamnă!

Cei mai înfierbântați sunt cărturarii, fariseii și bogații, dregătorii cetății, împotriva cărora Iisus rostise deseori cuvinte grele de osândă pentru fărădelegile lor, pentru inima lor împietrită față de suferințele celor săraci. Ei pun astăzi la cale răzbunarea. Se pregătesc de luptă. Dacă ieri a fost biruința lui Hristos, mâine trebuie să fie biruința lor.

Astfel frământarea crește, ulițele se umplu de lume, cetatea e plină de freamăt, mulțime mare se îndreaptă spre templu ca să audă cuvântul tâlcuitorilor legii.

În depărtare, pe drumul prăfuit se coboară dinspre Betania sărbătoritul de ieri, Iisus. Înconjurat de ceata ucenicilor Săi pășește încet, liniștit, spre orașul revoltat. La margine de drum un smochin își întinde ramurile pline de frunze.

Iisus find flămând Își ridică privirile spre ramuri, caută în ele, și zice în șoaptă: „Numai frunze, mulțime de frunze si nici un rod!”. Ochii Lui se pleacă întristați i buzele Lui șoptesc cu amărăciune: „De acum, în veac să nu mai fie rod în tine!”, și deodată, pe loc se usucă toate frunzele căzând, învârtindu-se, iar crengile se uscară.

Ucenicii înmărmuresc plini de mirare. Domnul le tâlcuiește minunatul fapt, arătându-le cum trebuie dat pierzării cel ce viețuiește pe pământ fără să aducă roadă, roada faptelor bune.

Ceata întreagă pornește mai departe. Se apropie de Ierusalim, intră in cetate, se îndreaptă spre templu; Iisus urcă scările de piatră.

Iată-L la ușă! Privirile pline de ură ale preoților îl întâmpină. Din toate colțurile, ochii se îndreaptă spre El.

Căpeteniile preoților încearcă să-i întindă curse ispitindu-l cu întrebări viclene și meșteșugite, dar Domnul îi rușinează cu răspunsurile Lui, descoperindu-i pe niște ca neștiutori ai scripturilor și mustrându-i pentru răutatea lor. Smochinul cel din marginea drumului, care era plin numai de frunze, închipuia Biserica evreiască dimpreună cu toți arhiereii și preoții Vechiului Testament, care erau plini numai de vorbe goale, fără faptele adevăratei credințe, fără duh de viață, fără roadele bogate pe care le căuta Iisus și pe care le caută și la noi, ucenicii și creștinii Bisericii Lui, până la sfârșitul veacurilor.

Așa cum unui om nu-i trebuie numai frunza și umbra unui pom, nici Lui Iisus nu-i va trebui creștinul, care are formele credinței, are botezul și se numește creștin, dar fără roadele dreptății, milei și iertării. După ce îi mustră Domnul, fără putință de răspuns, începu să le vestească celorlalți credincioși ai Săi Cuvântul adevărului, El vesti dărâmarea Ierusalimului și dreapta Sa judecată, apoi ieși din templu, învăluit de umbrele înserării, și urcă domol spre muntele Măslinilor.”,a mărturisit duhovnicul Visarion Iugulescu într-una din predicile sale.