Decanul Facultății de Istorie din Iași a publicat prima monografie dedicată exploatării sării în Dacia romană, la o prestigioasă editură din Oxford

Decanul Facultății de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a vorbit despre apariția lucrării sale, „Salt in Roman Dacia. Production, Use and Strategic Value”, apărută la Editura Archaeopress din Oxford.

Prof. univ. dr. istoric Lucrețiu-Mihăilescu Bîrliba, decan al Facultății de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a vorbit despre cea mai recentă lucrare a sa, un volum dedicat exclusiv exploatării de sare în Dacia romană.

Volumul reprezintă prima monografie dedicată exclusiv acestui subiect

Prof. univ. dr. istoric Lucrețiu-Mihăilescu Bîrliba, decan al Facultății de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, aduce în prim-plan o resursă aparent banală, dar vitală pentru lumea antică, prin publicarea unei lucrări de referință la una dintre cele mai prestigioase edituri academice internaționale. Este vorba despre volumul „Salt in Roman Dacia. Production, Use and Strategic Value”, apărută la Editura Archaeopress din Oxford, prima monografie dedicată exclusiv exploatării sării în Dacia romană.

Lucrarea deschide o perspectivă nouă asupra importanței strategice, economice și militare a sării într-o provincie-cheie a Imperiului Roman.  Prof. univ. dr. istoric Lucrețiu-Mihăilescu Bîrliba pornește de la o realitate contemporană care, paradoxal, ne face să uităm valoarea acestui element esențial.

„Astăzi, dacă vorbim despre sare, ni se pare un lucru banal. Îl găsim peste tot, atât din exploatările salinifere, cât și sare de mare, care este foarte apreciată. De aceea nu mai acordăm o importanță atât de mare sării, poate doar în expresia «ca sarea-n bucate». Tocmai de aceea este cu atât mai interesant să vedem cât de importantă era această resursă în Antichitate”, a explicat istoricul.

În perioada romană, sarea nu era ușor accesibilă. Cu excepția unor zone limitate, precum actuala Austrie, Imperiul Roman nu dispunea de zăcăminte importante de sare gemă.

Majoritatea provinciilor se bazau pe sarea obținută prin evaporarea apei marine, inferioară calitativ celei extrase din subteran. În acest context, teritoriul Daciei, în special zona Transilvaniei și o parte din Oltenia, devine extrem de valoros.

Cartea are la bază ani de cercetare și documentare

În lucrarea sa, dr. Lucrețiu-Mihăilescu Bîrliba evidențiază existența a două tipuri majore de resurse saline: sarea gemă, exploatată din salinele cunoscute și astăzi, Turda, Ocna Mureș, Sovata sau Praid, și izvoarele de apă sărată (saramurile), o resursă mai puțin studiată până acum, dar cu un rol semnificativ în Antichitate.

„Izvoarele de apă sărată reprezintă, cu adevărat, o noutate. Deși izvoarele arheologice și epigrafice sunt destul de zgârcite cu informațiile despre exploatarea sării, am încercat să extrag cât mai mult din ele”, a precizat dr. Lucrețiu-Mihăilescu Bîrliba în cadrul emisiunii BZI LIVE.

Cartea are la bază ani de cercetare, inclusiv participarea autorului la proiecte de etno-arheologie, coordonate de profesorul Marius Alexianu, proiecte care au acoperit Moldova, Țara Românească istorică și Transilvania.

În cadrul acestora, decanul Facultății de Istorie s-a concentrat asupra perioadei romane, reușind să coroboreze datele arheologice, epigrafice și observațiile de teren.

Unul dintre cele mai importante rezultate ale cercetării este legătura directă dintre exploatările de sare și armata romană.

„Am constatat că, fără excepție, în apropierea fiecărei resurse de sare se afla o unitate militară. Pe de o parte, pentru paza resursei, iar pe de altă parte, pentru satisfacerea nevoilor proprii ale soldaților și animalelor”, a povestit acesta.

Un exemplu relevant este zona Ocna Mureș, unde transporturile de sare se realizau pe râul Mureș, navigabil în Antichitate, către vestul provinciei. Acolo era staționată ala I Batavorum milliaria, o unitate de cavalerie de elită, recunoscută pentru mobilitate, disciplină și rolul esențial în protejarea resurselor strategice.