Deconspirarea jocului pervers al lui Sorin Grindeanu

Aparent, criza dintre PSD și premierul încă în funcție a atins cota de avarie. Cota limită. Dincolo de care Ilie Bolojan trebuie trimis la plimbare. Adică debarcat. Dar cum? Printr-o moțiune de cenzură avansată de PSD și susținută de AUR? Sau printr-o moțiune de cenzură AUR votată de PSD? Sau cu totul și cu totul altfel?

Dovada că, în realitate, Sorin Grindeanu trage de timp și îl atacă la baionetă pe Ilie Bolojan doar de dragul unei demonstrații de natură să-i asigure victoria în alegeri, pe de o parte, și să conserve cât mai mult din electoratul PSD, pe de altă parte, o avem dacă facem un minim efort de a explica mecanismele prin care Guvernul condus de Ilie Bolojan poate fi pus, din punct de vedere politic, pe butuci.

O moțiune de cenzură este greu de introdus. Cu excepția asumărilor de răspundere, moțiunile de cenzură nu pot fi formulate decât câte una în fiecare sesiune parlamentară. Pentru a utiliza o asemenea procedură, PSD trebuie să mai aștepte. Aceeași situație și în ipoteza în care AUR ar intenționa să declanșeze o asemenea operațiune, desigur, dacă ar exista angajamente ferme, asumate în acest sens, de către PSD.

Dincolo însă de această procedură, care implică, între altele, și costuri importante de natură psihologică, întrucât cele două electorate sunt departe de a fi compatibile, PSD are la dispoziție o soluție cât se poate de simplă pentru a genera, așa cum afirmă că dorește, debarcarea lui Ilie Bolojan.

Conform Constituției, Guvernul cade în momentul în care se schimbă compoziția politică a acestuia. Cu alte cuvinte, este suficient ca un partid dintre cele patru, oricare ar fi el, să se retragă de la guvernare pentru ca executivul să devină invalid. Cu atât mai mult, acest efect poate fi obținut de îndată în condițiile în care cel mai mare partid din componența guvernului părăsește alianța.

În secunda în care se decide și se anunță oficial această ruptură, se întâmplă întocmai ceea ce interimarul de la PSD, Sorin Grindeanu, afirmă că dorește. Guvernul cade și trebuie creată o nouă majoritate parlamentară, oricare ar fi ea, și mers la președintele numit Nicușor Dan cu o propunere de premier.

Dacă însă nu se creează, din diverse motive, o majoritate parlamentară, tot conform Legii Fundamentale, Nicușor Dan, după consultările obligatorii cu partidele parlamentare, poate desemna orice altă persoană, cu excepția lui Ilie Bolojan, pentru a strânge o majoritate, pentru a elabora un program de guvernare și pentru a fi votat de către Parlament în calitate de premier.

Pentru realizarea acestei mișcări politice, care se poate produce de îndată, este însă necesară îndeplinirea unei condiții. Și anume, ca începând din momentul în care PSD decide să iasă de la guvernare, toți miniștrii acestui partid să demisioneze. Nu este o condiție imposibil de realizat.

Prin urmare, toate tergiversările la care asistăm nu reprezintă altceva decât perdele de fum în spatele cărora se ascund adevăratele intenții — cele pe care le-am prezentat mai sus — ale lui Sorin Grindeanu.

Ce rost are ca PSD să tot dea ultimatumuri și să-i acorde noi și noi termene de grație lui Ilie Bolojan? Ce rost are ca PSD să aștepte să treacă timpul și să vadă în ce măsură noua tentativă a premierului de a ajusta salariile, pensiile și timpul de ieșire la pensie al magistraților va avea sau nu succes la Curtea Constituțională?

PSD are pe țeavă glonțul de argint. Dacă nu apasă pe trăgaci, înseamnă că nu face altceva decât să joace alba-neagra cu propriul electorat, cu cetățenii României, cu celelalte partide parlamentare.