Deputatul Camelia Gavrilă: Digitizare și digitalizare în învățământul românesc

„Experiența dificilă pe care o parcurgem, pandemia de coronavirus, suspendarea cursurilor de peste o lună, starea de urgență, măsurile de distanțare socială conduc spre concluzia că, pentru un timp, viața noastră s-a mutat inevitabil în mediul online – forma de comunicare, modalitate de învățare, suport informațional, soluție pentru a evita stagnarea intelectuală, desprinderea de o anumită rutină de studiu, de activitățile cotidiene, profesionale. În acest context digitalizarea devine o condiție esențială, un proces ireversibil care presupune clarificare, succesiune de etape, trecerea de la digitizarea informațiilor spre folosirea digitală a acestora, pregătirea necesară, indiferent de vârstă, profesie, mediul de lucru. Conceptul de viață digitală face parte integrantă din lumea modernă, iar criza epidemiologică actuală a urgentat conștientizarea acestei realități, cât și nevoia de expertiză, de pregătire tocmai pentru a avea o societate relativ funcțională în momente dificile. De la argumente, explicații, tatonări, pledoarii, digitalizarea devine componenta esențială a societății, a domeniilor de activitate, a vieții noastre, deci, în mod logic, educația și școala trebuie să integreze conceptul cu toate implicațiile și măsurile necesare. Și totuși Ministerul Educației întârzie să își precizeze viziunea și strategia, fiind departe de soluțiile și abordarea sistemică necesare.

Cu siguranță trebuie să conturăm un suport legislativ și o strategie coerentă, cu etape, măsuri, demersuri consecvente pentru a generaliza competențele digitale, pregătind temeinic sistemul educațional pentru o modificare substanțială la nivel de mentalitate, de organizare, conținuturi și dotări, metode și procedee didactice. Integrarea abordărilor digitale în procesul educațional prespune la acest moment cel puțin două aspecte. Trebuie să concepem un demers didactic în care aplicațiile, internetul, calculatorul, filmul didactic, jocurile și exercițiile didactice interactive, simularea proceselor științifice abstracte, modelarea unor fenomene complexe sunt forme de predare/învățare care completează prezentarea teoretică, manualul, cărțile, culegerile, fișele de lucru, activitățile și interacțiunile din sala de clasă. Astfel, informațiile sunt translate în format digital, un proces dificil, asumat deseori cu multă rigoare de către profesori, de colectare, analiză și selecție, adaptare metodică a tuturor datelor disponibile, utile educației și domeniului de studiu, pentru a deveni accesibile într-un format digital.

RomaniaTV

CÂŞTIGĂTOR ROMÂNII AU TALENT 2025. Ce surpriză! ce a spus Andi Moisescu

Observatornews.ro

Stenograme. Cum se negocia şpaga în rate, cu un inspector ANAF: "Ţi-am dat 2.500 de euro și mai vrei încă 4.000"

În al doilea rând se deschide necesitatea folosirii mijloacelor și a oportunităților oferite de TIC și e-learning, prin studiul individual, aplicații practice, activitățile de pregătire personală sau prin sesiuni de învățare la distanță. Izolarea și efectele pandemiei ne-au arătat discrepanțele dintre diferite medii rezidențiale, experiențe diferite în domeniul digital ale școlilor și profesorilor, posibilități economice inegale ale familiilor sau abilități individuale. După cum învățarea la distanță, competențele digitale, studiul individual, proiectele și utilizarea resurselor TIC trebuie să fie ținte și obișnuințe constante, complementare față de lecțiile și cursurile din clasă sau amfiteatru, devenind adevărate abilități de viață.

Pentru a vorbi de digitalizare eficientă școala trebuie să dispună de dotarea necesară, de profesori pregătiți și deschiși spre metode mai puțin convenționale, creativi, specialiști și pedagogi, în aceeași măsură. De asemenea sistemul are nevoie de platforme naționale adecvate, de accesul la biblioteci virtuale și resurse educaționale deschise, asigurând un traseu echitabil pentru toți elevii și studenții, dincolo de posibilitățile individuale, de mediile rezidențiale, de posibile inegalități de ordin economic. Acestea sunt principii europene esențiale, cât și condiții ale unei societăți moderne, incluzive și democratice.
Educația modernă înseamnă cărți și calculatoare, biblioteci și softuri, prelegeri academice, dialoguri, seminarii și webinarii, cursuri și lecții față în față, cursuri la distanță, audiere și interacțiune, aplicații IT, modalități diverse de a valorifica resursele internetului, informațiile unei lumi dinamice, fluide care așteaptă inteligența umană pentru dezvoltare și reconfigurare creativă.

Să revenim, pentru reflecție pedagogică, la sugestiile metaforice ale lui Alvin Toffler care avertizează că alfabetizarea în secolul XXI înseamnă posibilitatea tinerilor să învețe, să se dezvețe și să reînvețe.

Lecția majoră pe care a transmis-o pandemia actuală este că uneori învățarea, studiul, viețile noastre profesionale ies din tiparele cunoscute, iar adaptarea, alternativele trebuie să fie imediat accesibile pentru a depăși necunoscutul și imprevizibilul existențial. De aceea digitalizarea, modalitățile de e-learning și dezvoltarea competențelor digitale devin trasee educaționale obligatorii pe care trebuie să le asumăm ca politică educațională de urgență.”

Deputat PSD de Iași
Prof. dr. Camelia GAVRILĂ