„Dezrădăcinaţii” Adinei Cristea Palada, în Grădina Botanică din Iaşi

După ani buni scriitoarea Adina Cristea Palada revine în ţară cu un roman inedit în două volume, „Dezrădăcinaţii” vol. 1 „Unde eşti mamă?” şi vol. 2 „Am învins!”. Cărţile autoarei stabilită în Franţa, la Paris, au apărut recent la Editura Cartea Românească Educaţional.

Cu acest prilej, editura Cartea Românească Ediucaţional, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, filiala Iaşi, invită iubitorii de lectură, duminică, 30 aprilie, la lansarea romanului. Evenimentul va avea loc în Grădina Botanică din Iaşi, în Rondul din secţia Plante Utile. În prezenţa autoarei, despre carte vor vorbi Livia Iacob, redactorul cărţii, critic literar şi poet şi Gabriela Haja, cercetător ştiinţific.

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

Cine sunt copiii lui Mircea Diaconu. Niciunul nu i-a călcat pe urme în actorie

„Dezrădăcinaţii” Adinei Cristea Palada, în Grădina Botanică din Iaşi

Momentul ce va începe la ora 11:00 va fi moderat de poetul şi editorul Vasile Burlui.

„Cartea Adinei Cristea Palada e povestea vieții unei familii de emigranți, una din milioanele de experiențe ale celor nevoiți să părăsească brusc un drum, un destin nu ușor rânduite acasă, pentru a o lua de la capăt, în alt spațiu, în altă limbă, într-o altă lume de fapt. Rupturile de acest fel sunt cu atât mai însemnate, cu cât conștientizarea înstrăinării și confruntarea cu provocările acelei lumi sunt mai intense. (…) O carte despre rezistență și nostalgie, despre adaptare și dor nevindecat. Dorul de senzația de bine de acasă.”, spune Gabriela Haja despre primul volum al romanului „Dezrădăcinații”.

Rădăcini puternice, formate după, am putea spune, manualul nescris al unui bun-simț propriu generațiilor interbelice românești

În timp ce despre al doilea volum Cornelia Violeta Popescu consideră că „acest „Am învins” nu ar fi putut fi strigat cu atâta convingere chiar și între aceste coperți dacă autoarea nu ar fi avut rădăcinile puternice, formate și crescute după, am putea spune, manualul nescris al unui bun-simț propriu generațiilor interbelice românești. Întoarcerea în vizită, acasă în România, după obținerea cetățeniei franceze, nu este una a fiului risipitor, ci este un moment cheie, care certifică folosirea din plin a talanților într-o lume străină și ostilă, pe care autoarea a reușit să o stăpânească, impunându-și profesionalismul și celelalte calități, recâștigându-și treptat demnitatea, libertatea de acțiune și prin urmare echilibrul interior.”