Diana Iovanovici-Șoșoacă: „Dacă nu interveneam, putea exista o nouă victimă.”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

La mai mult de o săptămână de la crima monstruoasă care a zguduit România, autoritățile au făcut, în sfârșit, un gest pe care trebuiau să-l facă din prima zi: părinții copilului de 13 ani care l-a ucis pe Mario au fost decăzuți din drepturile părintești. Târziu. Rușinos de târziu. Aceasta nu este o victorie a instituțiilor. Este dovada falimentului lor.

Pentru că această măsură nu trebuia luată astăzi, sub presiunea publică și după intervenția mea. Trebuia luată imediat, în primele ore, când era limpede că vorbim despre un minor provenit dintr-un mediu periculos, cu antecedente grave, cu suspiciuni și dovezi care impuneau intervenția urgentă a DGASPC.

V-am spus pas cu pas ce trebuie făcut. Public. Clar. Legal. Decădere din drepturi. Extragerea imediată a copilului din familie. Internare de urgență într-o structură specializată pentru minori. Control psihiatric. Izolare de comunitate. Proceduri accelerate. Ce ați făcut voi, domnilor de la Protecția Copilului? Ați stat. Ați tăcut. Ați așteptat. Ați lăsat un criminal minor în libertate, într-un context în care existau informații că putea fi scos din țară, ascuns, protejat, pierdut peste hotare, exact cum se întâmplă în România atunci când instituțiile își acoperă una alteia rușinea.

Dacă eu nu interveneam, dacă nu ajungeam la fața locului, dacă nu puneam întrebările pe care nimeni nu a avut curaj să le pună, astăzi am fi vorbit poate despre un criminal dispărut sau despre o altă crimă, nu despre o măsură luată cu întârziere. Statul român a reacționat doar pentru că a fost forțat să reacționeze. Și repet întrebarea pe care o pun în numele tuturor părinților din România: Câți copii trebuie să mai moară ca instituțiile să aplice legea din prima zi? Legea există. Instrumentele există. Urgența a existat. A lipsit doar voința. Și curajul

S.O.S. România nu va tăcea. Voi continua să cer anchete, sancțiuni și răspundere pentru fiecare funcționar și fiecare instituție care a preferat să stea în birou în timp ce un copil era îngropat. Astăzi s-a luat o măsură necesară. Dar faptul că s-a luat târziu este o acuzație directă la adresa statului român.