Diana Șoșoacă cere Comisiei Europene măsuri urgente pentru criza apei și reevaluarea proiectului SMR de la Doicești

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Europarlamentarul Diana Iovanovici Șoșoacă solicită Comisiei Europene o intervenție în ceea ce privește securitatea hidrică și energetică a României, în contextul scăderii debitului Dunării și al proiectelor nucleare aflate în dezvoltare. Într-o adresă transmisă oficialilor europeni și ministrului irlandez pentru Climă, Energie, Mediu și Transport, Darragh O’Brien, Diana Șoșoacă pune sub semnul întrebării oportunitatea dezvoltării reactoarelor modulare mici (SMR) de la Doicești și cere o serie de măsuri la nivel european.

Demersul vine în urma dezbaterilor din Comisia ITRE din 1 septembrie 2026 și a discuțiilor purtate ulterior ședinței, europarlamentarul susținând că România se confruntă simultan cu vulnerabilități energetice și hidrice majore.

„Stimate domnule Ministru Darragh O’BRIEN, Ministrul pentru Climă, Energie și Mediu și pentru Transport al Irlandei, În atenția Doamnei Președinte Ursula VON DER LEYEN, Președinta Comisiei Europene Domnului Vicepreședinte executiv Stéphane SÉJOURNÉ Comisar European pentru Prosperitate și strategie industrială Doamnei Vicepreședinte executive Roxana MÎNZATU Comisar European pentru Drepturi sociale și competențe, locuri de muncă de ca-litate și pregătire Doamnei Comisar Jessika ROSWALL Comisar European pentru Mediu, reziliență în domeniul apei și o economie circulară compe-titivă Doamnei Comisar Hadja LAHBIB Comisar European pentru Egalitate; Pregătirea și gestionarea Crizelor Domnului Comisar Wopke HOEKSTRA Comisar European pentru Climă, zero emisii nete și creștere curată Domnului Comisar Dan JØRGENSEN Comisar European pentru Energie și locuințe Domnului Comisar Piotr SERAFIN Comisar European pentru Buget, luptă antifraudă și administrație publică Domnului Comisar Michael McGRATH Comisar European pentru Democrație, justiție, statul de drept și protecția consumatorilor, Având în vedere dezbaterile din cadrul Comisiei ITRE din 01.09.2026, precum și discuția purtată ulterior ședinței, vă prezint situația din România și consecințele referitoare la proiectul The Doicești Small Modular Reactors (SMR) – o inițiativă din anul 2022, venită pe axa Guvernul S.U.A. – companiile americane.

Propunerea a venit de la NuScale Power – o companie americană care a propus tehnologia sa modulară, fiind la acea vreme singura din lume care făcea pași majori spre aprobarea oficială a de-signului de către autoritatea de reglementare din S.U.A. Fiind un proiect pilot, netestat anterior, Franța și Canada au refuzat vehement semnarea unui astfel de acord, iar România a rămas coba-iul acestui experiment care poate dăuna populației, faunei și vegetației din împrejurimi datorită ex-punerii directe în fața deșeurilor radioactive, fiind foarte aproape de localitățile oamenilor. România are deja în exploatare o centrală nucleară, prevăzută cu reactoare de tip CANDU (model canadian, adoptat de România încă din 1978 odată cu intrarea în vigoare a contractelor dintre România și Atomic Energy of Canada Limited, model care era mult mai sigur decât modelele sovie-tice de la acea vreme), reactoare care au nevoie de apă pentru răcirea turbinelor – apă pe care centrala o procură din Dunăre. Deși România deține aproximativ 25% din resursele de apă ale Uniunii Europene și apro-ximativ 40% din rezervele de ape minerale, în prezent țara noastră se confruntă cu un deficit hidric tot mai accentuat, iar debitul Dunării se află la cel mic nivel din ultimii 60 de ani. Au fost captate numeroase izvoare de către privați, au fost construite baraje ilegale de către privați, cu ajutor politic și amenajări hidrotehnice ilegale, iar, în contextul secetei și al diminuării debitelor, resursa de apă disponibilă pentru populație și pentru activitățile economice devine tot mai redusă, până la dispariție. Numeroase localități nu mai au apă deloc. Situația este cu atât mai problematică pentru România cu cât aceasta se află în aval, iar state din amonte precum Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația și Serbia au dezvoltat de-a lungul Dunării și al afluenților săi baraje, lacuri de acumulare, hidrocentrale și industrii care utilizează această resursă, lăsând România fără apă, acestea constituind un atentat la viața românilor – tentativă de genocid. România se află astfel în fața unei vulnerabilități energetice și hidrice majore. În același timp, intervențiile asupra sistemului hidrografic al Dunării, inclusiv dezvoltarea și utilizarea canalului Bâs-troe de către Ucraina, impun soluții imediate: obligarea Ucrainei la repunerea în situația anterioară și sancționarea ei, deoarece efectele cumulate afectează regimul hidrologic al Deltei Dunării și inte-resele României. Canalul Bâstroe face legătura între Dunăre și Marea Neagră, iar construcția sa a început în 2004. România a cerut în trecut Ucrainei să oprească proiectul, pentru că cei 10 kilometri care leagă Dunărea de Marea Neagră trec prin mijlocul Deltei Dunării și încalcă o serie de convenții internaționale din domeniul protecției mediului. Proiectul ucrainean presupunea efectuarea de lucrări considerabile de dragaj pe brațul Bâstroe (aflat în întregime pe teritoriul Ucrainei), crearea unui dig de protecție a gurii brațului și lucrări de dragaj în mai multe puncte critice pe brațul Chilia, care formează frontiera dintre România și Ucraina. Sesizate de România, mai multe organisme internaționale din domeniul protecției mediului au stabilit că proiectul ucrainean încălca prevederile a numeroase convenții internaționale din dome-niul protecției mediului și au cerut autorităților ucrainene să oprească lucrările începute. Comisia Europeană a anunțat că este la curent cu dezbaterile din presa românească, unde cir-culă informații potrivit cărora Ucraina desfășoară lucrări majore pe brațul Chilia și pe Canalul Bâstroe ale Dunării, și că a cerut informații suplimentare din partea autorităților ucrainene. Ucraina a transmis Comisiei că face operațiuni de „dragaj operațional” la porturile de pe Dunăre, dar nu plănuiește „lu-crări majore” pe brațul Chilia sau canalul Bâstroe. Ucraina intenționează să dragheze nu doar canalul Bâstroe, ci și o porțiune importantă a bra-țului Chilia (reiese dintr-un studiu făcut de o companie ucraineană care vrea să construiască un nou terminal pentru transportul cerealelor lângă Portul Ismail, aflat pe brațul Dunării care desparte Ro-mânia de Ucraina). Mai mult, Kievul consideră brațul Chilia ca fiind „cale navigabilă interioară a Ucrainei”, printr-o hotărâre a guvernului ucrainean, luată în 2022. „Canalul de navigație Vâlcov – Ismail Ceatal, în acord cu Rezoluția Cabinetului de Miniștri al Ucrainei nr. 136, din 9 februarie 2022, este o cale navigabilă interioară a Ucrainei, având următoarele dimensiuni aprobate: lungime 95,445 km; lățime 120 m; adâncime 8,23 m (de la nivelul mării); în legătură cu adâncimea proiectată de 8,23 m, se face precizarea «adâncime nerealizată din cauza neterminării lucrărilor»”. Comisia Europeană a notificat România privind intenția Ucrainei de a adânci canalul și a-l face navigabil. Numai că prin această solicitare încalcă toate convențiile internaționale la care Româ-nia și, automat, Uniunea Europeană a aderat. Mai mult, săparea și adâncirea celor 164 km de canal de pe Chilia și Bâstroe ar conduce la distrugerea Deltei Dunării aflată în patrimoniul universal UNESCO și totodată la închiderea canalului Sulina prin faptul că circulația navelor s-ar muta pe Chilia și Bâstroe, ceea ce s-a și întâmplat. La acest moment, capacitatea României de a gestiona resursa de apă este sever afectată – lacurile de acumulare sunt distruse, hidrocentralele sunt oprite, iar barajele secate la ordinul partidelor USR și PNL susținute de Comisia Europeană. Reducerea disponibilului de apă afec-tează nu doar agricultura și populația, ci și producția de energie și funcționarea infrastructurilor ener-getice strategice. Apa este o resursă strategică pentru securitatea națională a oricărui stat, nu doar o resursă economică. Totodată, consider necesară o reevaluare a modului în care este utilizată resursa de apă a Du-nării. În timp ce debitul acesteia scade, iar necesarul de apă pentru infrastructura energetică strategică devine tot mai dificil de asigurat, volume importante sunt direcționate către activități economice pri-vate precum piscicultura dezorganizată, făcută haotic, ilegal. Într-un asemenea context, se impune o prioritizare riguroasă a utilizării apei, astfel încât resursa disponibilă să fie alocată cu precădere obiectivelor de importanță strategică pentru România. Protejarea acestei capacități și asigurarea unor surse alternative de apă trebuie să preceadă orice decizie privind dezvoltarea unor noi proiecte nucleare. România nu are nevoie, în prezent, de dezvoltarea unor noi centrale nucleare bazate pe tehno-logii aflate încă în etape experimentale, ci de consolidarea infrastructurii existente și de rezolvarea urgentă a vulnerabilităților care afectează centrala de la Cernavodă. În condițiile scăderii accentuate a debitului Dunării, asigurarea resursei de apă necesare funcționării și răcirii reactoarelor devine o prioritate strategică, cu atât mai mult cu cât, la capacitate maximă, Cernavodă poate contribui sem-nificativ la securitatea energetică a României. Din cauza lipsei apei potabile și menajere, multe localități din România sunt nevoite să amâne începerea anului școlar sau să desfășoare cursurile în format online. Însă sărăcia din România nu permite multor familii să achiziționeze tehnologiile necesare pentru participarea la cursurile online, fapt care afectează educația, accesul la cultură și menținerea unui nivel ridicat de alfabetizare în rân-dul populației.

Din cauza lipsei apei potabile și menajere, multe localități din România sunt nevoite să amâne începerea anului școlar sau să desfășoare cursurile online. Însă sărăcia din România nu permite multor familii să achiziționeze tehnologiile necesare pentru participarea la cursurile online, fapt care afec-tează educația, accesul la cultură și menținerea unui nivel ridicat de alfabetizare în rândul populației. În această speță aș avea următoarele propuneri: • monitorizarea în timp real a debitului Dunării și publicarea transparentă a datelor pri-vind volumele de apă captate, reținute și eliberate de statele riverane; • includerea explicită a securității hidrice a României în agenda europeană privind securi-tatea energetică, având în vedere dependența infrastructurii de la Cernavodă de resursa de apă a Dunării; • finalizarea reactoarelor III și IV de la Centrala Nucleară de la Cernavodă, proiectate încă din 1978; • asigurarea apei pentru răcirea reactoarelor de la Cernavodă prin crearea unui sistem de pom-pare și desalinizare a apei sărate din Marea Neagră; • crearea unor unități de depozitare a apei rezultate în urma procesului de desalinizare și folosirea acesteia pentru răcirea reactoarelor în momentele de criză; • elaborarea unui acord european pentru gestionarea Dunării în perioade de secetă, astfel încât statele din amonte să nu poată transfera disproporționat asupra României efectele defi-citului de apă; • accesarea fondurilor europene pentru modernizarea și extinderea infrastructurii de moni-torizare a Dunării, inclusiv senzori și sisteme de măsurare în timp real, astfel încât România să poată dispune de date complete privind evoluția debitului și utilizarea apei în bazin; • repunerea în situația anterioară de pe canalul Bâstroe și obținerea unor despăgubiri din partea Ucrainei pentru încălcarea tratatelor internaționale și pentru atentatul asupra biosferei Deltei Dunării și a comerțului românesc și european; • continuarea și extinderea utilizării instrumentelor europene existente pentru combaterea efectelor se-cetei și creșterea rezilienței resurselor de apă, inclusiv prin programul LIFE și programele Interreg dedicate Regiunii Dunării, în vederea finanțării unor proiecte strategice pentru România și
• inițierea, prin intermediul instituțiilor europene și în cadrul Strategiei UE pentru Regiunea Dunării (EUSDR – EU Strategy for the Danube Region), unui program european pentru reziliența Dunării la secetă, destinat finanțării proiectelor de retenție a apei, refacerii ecosis-temelor și creșterii rezilienței statelor din aval. În încheiere, vă solicit, când timpul vă va permite, o audiență pentru a discuta în detaliu aceste aspecte și, în mod concret, despre cum veți putea sprijini România în depășirea acestei crize energetice, în condițiile diminuării semnificative a debitului Dunării și ale riscurilor tot mai mari pentru securitatea energetică națională. Cu stimă, Av. Europarlamentar Diana IOVANOVICI-ȘOȘOACĂ”