Ana Aslan, considerată „femeia care a învins bătrânețea” a fost o personalitate marcantă a elitei medicale romanești. Ana Aslan (1897-1988) s-a născut la Brăila și a urmat cursurile Facultății de Medicină din București. Din 1952, devine director al Institutului de Geriatrie, numărându-se printre pionierii gerontologiei medicale mondiale.
„A fi veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viaţă pentru care să lupți şi pe care să îl cucerești”, spunea Ana Aslan, femeia care a învins bătrânețea, ale cărei principii de viaţă a inspirat şi transformat mulţi pacienți. Români şi străini. Săraci, bogaţi, anonimi, celebri.
Ana Aslan a fost cea care a descoperit beneficiile terapeutice ale procainei
Era învăţată să mănânce corect, la ore fixe, sănătos. Mâncare bună ca a ţăranului român. Medic fiind, Ana Aslan a adus această bună cuviinţă a hrănirii şi în dieta pacienţilor săi.
Totul trebuie să fie cât mai natural, trebuie evitate alimentele din conservă. Alimentaţia trebuie să aducă în mod natural ceea ce are nevoie organismul. Fără substanţe inutile. Multe legume, multe fructe şi, bineînţeles, multă mişcare.
Ce mânca Ana Aslan?
Normal, o zi a unui pacient, din punct de vedere al alimentaţiei trebuie să arate aşa: micul dejun, gustare, prânz (Ana Aslan lua prânzul la maximum 13:30), gustare, cină (la 18:00 – 19:00).
La capitolul carne avea un fel de clasificare: carnea de vacă, peştele, pasărea, miel/oaie, porc. Dar porcul nu prea îl recomanda. Apoi recomanda ficatul, limba, în general carne de la animalele care se hrănesc, la rândul lor, mai curat. Şi toate rasol! Câteodată, merg şi făcute le cuptor.
Pe vremea aceea, se făcea mâncare cu carne-legume cu puţină proteină, nu carne cu ceva. Acum se consumă un tip de carne cu puţină garnitură.
Ana Aslan recomanda legumele. În stare naturală sau sufleuri, multe sufleuri. Apoi lactatele, ouăle. Fără prăjeli, fără grăsimi.
Avea şi mâncăruri preferate
Ana Aslan mânca supă de vită clară, cu crutoane, pătrunjel şi piper, crap pe varză murată, pană de somn, rasol de şalău cu lămâie, sărmăluţe fără orez, pilaf de pasăre, curcan, ciuperci cu caşcaval la cuptor. Şi avea şi o slăbiciune dulce: îi plăcea tortul „Buturugă”, făcut în casă.
Chiar dacă îi plăceau dulciurile, Ana Aslan dădea dovadă de o disciplină de invidiat. Printre dulciurile ei preferate se numărau bomboanele şi tortul „Buturugă”, făcut în casă. În rest, dacă mai primea ceva dulce îl făcea cadou.
Când îi era foame zicea: „Da-mi o bomboană! Ținea la silueta. O bomboană, atâta lua și gata”, povestește menajera Anei Aslan, Ioana Preda.
Aceste reguli simple au fost urmate şi transmise şi pacienților săi care şi-au descoperit pofta de viaţă şi energia pentru a trăi cu scop fiecare zi.