Doliu în lumea cinematografică! A murit un cunoscut scenarist

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Buck Henry, scenaristul filmelor „The Graduate”, „What’s Up, Doc?” şi „To Die For”, a murit miercuri, într-un spital din Los Angeles, la vârsta de 89 de ani, scrie The Hollywood Reporter, potrivit news.ro.

Henry, de două ori nominalizat la Oscar şi de zece ori gazdă a emisiunii „Saturday Night Live”, a murit din cauza unui atac de cord, a confirmat soţia lui pentru The Washington Post. El a mai suferit un infarct în 2014.

Buck Henry, pe numele real Henry Zuckerman, s-a născut la New York, pe 9 decembrie 1930. Mama lui a fost actriţă şi tatăl, general în aviaţie şi broker pe Wall Street.
Când producătorul Lawrence Turman şi regizorul Mike Nichols au fost nemulţumiţi de versiunea prea întunecată a scenariului lui Calder Willingham pentru „Absolventul/ The Graduate” (1967), bazat pe romanul lui Charles Webb din 1963, Nichols i-a dat o şansă lui Henry, aflat atunci la debutul în lungmetraj.

La acea vreme, Henry lucra pentru „Get Smart”, serialul de televiziune pe care l-a creat împreună cu Mel Brooks.

Pentru „The Graduate”, Henry a primit prima nominalizare la Oscar, iar a doua a venit 11 ani mai târziu, ca regizor al filmului „Heaven Can Wait” (1978), pe care l-a realizat împreună cu Warren Beatty, protagonist al lungmetrajului.

Cariera lui Buck Henry

Cel mai recent, Henry a colaborat cu Michal Zebede pentru adaptarea romanului „The Humbling” (2009) al lui Philip Roth pentru regizorul Barry Levinson. În filmul omonim lansat în 2014 joacă Al Pacino şi Greta Gerwig.

Din palmaresul lui mai fac parte un premiul Primetime Emmy, pentru „Get Smart”, un trofeu BAFTA, pentru „The Graduate”, care i-a adus şi un premiu al Sindicatului scenariştilor americani, ce l-a recompensat şi pentru „What’s Up, Doc?” (1972).

A regizat patru filme, între care „First Family” (1980), a jucat în peste 60 de filme şi seriale şi a scris, între altele, „To Die For” (1995), pentru regizorul Gus Van Sant, şi „Catch-22” (1972), pentru Mike Nichols.