Actualitate

Ion Cristoiu: „Dosarul Revoluției a murit! Și o dată cu el au murit a doua oară cele 853 de victime ale Diversiunii cu Teroriștii“

Publicat: 11 oct. 2020

Jurnalistul Ion Cristoiu susține pe blogul său că „Dosarul Revoluției a murit!“ și că o dată cu el au murit a doua oară cele 853 de victime ale Diversiunii cu Teroriștii.

„Vineri, 9 octombrie 2020, întreaga presă a reprodus Comunicatul primit de la Înalta Curte de Casație și Justiție care anunța decizia luată de judecătoarea Florentina Dragomir în legătură cu Dosarul Revoluției, cum a fost denumit de jurnaliști dosarul prin care Secția Parchetelor Militare de pe lîngă I.C.C.J. i-a trimis în judecată pe Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Ioan Rus sub acuzația de crimă împotriva umanității prin crearea și dezvoltarea Diversiunii Teroriștilor din decembrie 1989, diversiune care a avut drept rezultat 853 de morți și 2157 de răniți.

Decizia, luată în stadiul de Cameră preliminară, constă în retrimiterea Rechizitoriului la Parchet pentru ca procurorii care au instrumentat Dosarul să înlăture mai multe probe, considerate de judecătoare ca iregularități, și să refacă în acest sens Rechizitoriul în termen de cinci zile. În caz contrar, dosarul va fi restituit la Parchet.

Despre Rechizitoriul din 5 aprilie 2019, prin care Ion Iliescu a fost făcut răspunzător penal pentru morții și răniții rezultați din Diversiunea Teroriști din decembrie 1989 am scris pe cristoiublog.ro și am vorbit la TV în numeroase rînduri. În ipostaza de cercetător al Evenimentelor din decembrie 1989, timp de 30 de ani, am publicat eseuri, documente, interviuri, am facilitat traducerea de cărți faimoase, precum Căderea lui Ceaușescu de Radu Portocală și România, 1989. Autopsia unei revoluții eșuate, de Malgosha Gago și Willy Golbérine, am lansat și impus în spațiul public teza Loviturii de Stat militare din 22 decembrie 1989, între orele 11 – 16, pe baza unui interviu celebru luat lui Victor Stănculescu, inițiatorul Loviturii, cel care a predat însă Puterea lui Ion Iliescu la întîlnirea de la MApN, ora 16. Toate textele mele, cărora li se vor adăuga cîteva studii uriașe (unul despre Cum a fost manipulată presa lumii în decembrie 1989 și altul despre Chipul teroristului în presa noastră și în presa străină ) urmează să fie strînse în patru volume de publicat la editura Mediafax. Printre altele, m-am preocupat, încă din 1990, de Diversiunea cu teroriștii. Concluzia cercetărilor mele de 30 de ani a fost că Teroriștii n-au existat. Da, au fost persoane care au tras focuri de diversiune, pentru a face Armata să creadă că se luptă cu comandouri de fanatici, dar teroriști sîngeroși, care voiau să răstoarne noua Echipă, așa cum i-a prezentat la vremea respectivă și continuă să-i prezinte Ion Iliescu, n-au existat. A fost vorba de o Diversiune pusă la cale de Armată, pentru a scăpa de acuzațiile (reale) aduse în legătură cu masiva implicare în reprimările de la Timișoara și București, și acceptată de Ion Iliescu (nu știu dacă alți membri ai echipei CFSN au cunoscut asta) pentru:

1) A crea atmosfera favorabilă Executării lui Nicolae Ceaușescu prin prezentarea teroriștilor drept forțe loiale lui Nicolae Ceaușescu, legate de acesta printr-un Jurămînt, (ca să vezi! forțele loiale nu-l apăraseră pe Nicolae Ceaușescu pînă în 22 decembrie 1989, acum, că Nicolae Ceaușescu era arestat la Tîrgoviște, s-au apucat să lupte pentru el ). Aceste forțe loiale ar fi transmis lui Ion Iliescu Mesajul că depun armele doar cînd vor fi absolvite de Jurămînt. Altfel spus cînd la TVR se vor prezenta secvențe cu cei doi morți.

2) A abate atenția românilor de la cucerirea pas cu pas a Puterii. În timp ce românii se ascundeau prin case de teama teroriștilor, Ion Iliescu înființează CFSN, preia prin el Puterea în stat și coordonează înființarea de Consilii și Comitete FSN în toate județele și toate localitățile. Începînd cu ora 22.30, pe 22 decembrie 1989, cînd se va da citire la Radio și TVR, Comunicatului de constituire a CFSN condus de Ion Iliescu, încep să curgă din toată țara telegrame de adeziune la Noua echipă. Nicolae Ceaușescu fusese înlocuit cu Ion Iliescu!

3) A-i ține pe români departe de stradă, pentru ca aceștia să nu se apuce de mitinguri de protest față de confiscarea Revoluției. În 26 decembrie 1989 era anunțat un miting anti-Iliescu în Piața Republicii. O întreagă mașinărie propagandistică e pusă în mișcare pentru a contracara ținerea mitingului prin prezentarea lui ca o provocare teroristă. Disperarea e atît de mare încît e folosită împotriva mitingului Doina Cornea, adusă de la Cluj la TVR, ca să ceară tinerilor să stea în case, dacă nu vor să fie masacrați de teroriștii care aveau nevoie de un miting ca să tragă în plin.

4) A se legitima ca nou Conducător. Practic Ion Iliescu nu mișcase un deget în zilele de proteste dintre 15 și 22 decembrie 1989. Nu îndrăznise nici măcar să trimită un mesaj de susținere celor de la Timișoara, nu fusese la Baricadă, nu intrase în sediul CC. Pe drept cuvînt, mulți bucureșteni se întrebau de temeiul pentru care el s-a autoproclamat noul șef al Statului. Diversiunea cu teroriștii dintre 22 și 26 decembrie 1989 i-a folosit lui Ion Iliescu pentru a se prezenta drept Salvatorul Națiunii de la Pericolul întruchipat de Contrarevoluție. Nu făcuse nimic pînă în 22 decembrie 1989. Da, dar după 22 decembrie 1989 a făcut totul conducînd Lupta cu teroriștii.

Încă din 1990, dat fiind numărul uriaș de victime de după 22 decembrie 1989, s-a pus problema tragerii la răspundere a celor responsabili de aceste crime.

Investigațiile penale au vizat, de-a lungul timpului, soluționarea cazurilor individuale de responsabilități. Cine și în ce împrejurări a tras în cineva, luîndu-l drept terorist. Timp de 30 de ani, nici un procuror n-a avut curajul să treacă de la cazurile individuale la cei care răspundeau la nivel înalt de uriașul număr de morți și răniți prin emiterea și crearea Diversiunii Teroriștii din decembrie 1989.

Prin Rechizitoriul din 5 aprilie 2019, un grup de procurori militari stabilește pe bază de probe că responsabilul penal de Diversiune atît prin faptul că era conducătorul statului după 22 decembrie 1989, cît și prin acțiuni directe e Ion Iliescu. Citez din Rechizitoriu:

„Inculpatul Iliescu Ion, ca iniţiator şi coordonator al comandamentului unic de conducere (organism politico-militar), iar mai apoi în calitate de preşedinte al CFSN (care şi-a subordonat întreaga forţă militară a României), prin apariţiile sale în mod sistematic la TVR şi comunicatele CFSN, a contribuit în mod direct şi nemijlocit, prin dezinformări, la generarea şi amplificare psihozei terorist-securiste, cauză principală a survenirii de numeroase decese şi răniri de persoane, începând cu data de 22 decembrie 1989.”

De aceea pe 5 aprilie 2019 Ion Iliescu e trimis în judecată pentru crime împotriva umanității.

Toată lumea era convinsă că în fine, cel puțin din punctul de vedere al Parchetului General, s-a descoperit și s-a stabilit Adevărul despre teroriștii din decembrie 1989. Ar fi urmat un Proces lung și complicat. Pe parcursul său Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu ar fi avut prilejul să se apere în fața opiniei publice, evident cu alte argumente decît lozincile despre Revoltă spontană și Golul de Putere. Poate că la finele Procesului Ion Iliescu era achitat. Chiar și în acest caz, nimeni n-ar mai fi putut susține că nu s-a descoperit Adevărul despre Teroriști. Dacă Ion Iliescu era condamnat, adevărul se referea la responsabilitatea sa în Diversiune.

Dacă era achitat, Ion Iliescu era absolvit penal de o acuzație adusă de opinia publică de 30 de ani.

Tărăgănat timp de 30 de ani, spre exasperarea românilor, Dosarul Revoluției ar fi fost soluționat.

Trimis în instanță, Dosarul provoacă două mari surprize:

I.C.C.J. îl ține în Camera preliminară timp de un an și jumătate, din aprilie 2019 pînă în octombrie 2020. Asta face ca dosarul să fie uitat.

Vineri 9 octombrie 2020, prin decizia judecătoarea Florentina Dragomir, dosarul e practic desființat.

Așa cum am zis într-o intervenție la Aleph News, judecătoarea a trimis dosarul la Parchetul militar pentru ca procurorii să scoată în termen de cinci zile, cele mai importante probe din dosar, considerate ca nelegale. Printre ele se numără și

„Rapoartele întocmite de Comisia Senatorială privind evenimentele din decembrie 1989, Sinteza aspectelor ce rezultă din analizele efectuate de parchetul militar în perioada 1990-1994 în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, punctul de vedere preliminar al SRI privind evenimentele din decembrie 1989, Documentarul privind Marele Stat Major din cadrul M.Ap.N., «Cartea revoluției române. Decembrie 1989» de Sergiu Nicolaescu, documentele de arhivă ale Statului Major General privind evenimentele din decembrie 1989 cu referire la acțiunile întreprinse de Direcția de Cercetare a Armatei pentru perioada 17.12–31.12.1989, datate mai 1991.”

Documentele excluse ca probe sînt însă documente ale unor înalte autorități ale statului Român. Ele s-au bazat pe anchete și documente oficiale. Comisia senatorială de anchetă a realizat un Raport pe baza a sute de declarații făcute sub jurămînt de toți cei implicați în Evenimente. Aceste declarații au fost desecretizate și folosite în dosar ca probe.

De ce sînt ele vitale pentru Dosar?

Pentru că aparțin unor persoane care, la ora redeschiderii Dosarului Revoluției erau moarte. Firește, procurorii au convocat la Parchet pe cei care mai erau în viață. Mărturiile cele mai importante sînt însă în declarațiile din fața Comisiei senatoriale. Scoaterea lor din rîndul probelor înseamnă practic distrugerea Dosarului. Responsabilitatea lui Ion Iliescu își are temeiul și în condiția sa după 22 decembrie 1989 de Conducător al țării. Pentru a demonstra asta, Rechizitoriul a apelat la declarațiile făcute la Comisia senatorială de membrii echipei Ion Iliescu: Silviu Brucan, Nicolae Militaru. Cum să obțină Parchetul de la cei morți declarații? Convocîndu-i din mormînt?

Și astfel Dosarul Revoluției a murit de-a binelea.

Și cu el au murit a doua oară cele 853 de victime ale Diversiunii cu teroriștii de care e responsabil Ion Iliescu.

  1. B. Au murit în tăcere, deoarece puțini dintre cei care au pledat pînă acum pentru aflarea Adevărului despre decembrie 1989 au tresărit la vestea privind moartea de -a binelea a Dosarului Revoluției prin decizia judecătoarei Florentina Dragomir de la ÎCCJ.“, scrie Ion Cristoiu pe blogul său.




Comentarii
Adauga un comentariu